– O, neam necredincios și îndărătnic, le-a strigat deodată Iisus, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda?
Toți cei prezenți au amuțit. Nu-l mai auziseră niciodată pe Mântuitorul zicând vorbe atât de aspre. Pe cine certa El? Pe oamenii care se adunaseră în jurul lui? Pe ucenici? De ce era supărat? Ce se întâmplase?
După Schimbarea Sa la Față, Hristos a coborât de pe Muntele Tabor, însoțit de apostolii Petru, Ioan și Iacob. Din mulțimea adunată la poalele muntelui, s-a desprins un tată care a venit într-un suflet la El, să Îi spună ceva. Avea un fiu epileptic (sau lunatic) și, din cauza acestei boli, băiatul ajungea în tot felul de situații periculoase: se arunca ba în apă, ba în foc, deci putea să își piardă viața în orice moment.
Tatăl L-a rugat pe Iisus să-i vindece copilul, mai ales că înainte îl dusese și la ucenici, dar aceștia nu îl făcuseră bine. Atunci, Hristos a rostit replica dură, care îi uimise pe toți: „O, neam necredincios și îndărătnic…”
Dar Hristos nu a stat mult pe gânduri și l-a chemat la El pe copil, l-a certat pe demonul care îl stăpânea, iar băiatul s-a vindecat fix în clipa aceea. Imaginați-vă câtă bucurie a simțit tatăl, văzându-și fiul sănătos!
După ce amândoi au plecat, ucenicii L-au întrebat pe Mântuitorul de ce ei nu au reușit să îl vindece pe epileptic: „Pentru că aveți credință puțină”, le-a explicat Acesta.
Câtă credință ar fi trebuit să aibă ucenicii, pentru a face o astfel de minune?
Cât un grăunte de muștar – le-a spus Iisus!
Un grăunte de muștar e mai mare decât o sămânță de mac și mai mic decât o boabă de piper.
Atât de puțină credință e – în general – suficientă? ne-am putea întreba.
„Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar – le spune Hristos apostolilor, nimic nu va fi vouă cu neputință. Veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta”.
Dar apostolii erau necredincioși?
Nici vorbă!
Credeau în Dumnezeu, dar credința lor nu era una activă; poate nu era exersată destul; nu era mărturisită îndeajuns; nu era – încă – transpusă suficient în fapte.
Iisus le-a mai explicat ucenicilor două lucruri.
Că de unii demoni se scapă doar cu rugăciune și cu post: iată „medicamentele” care, alături de credință, ne feresc de rău! Apoi le-a spus că, în curând, va fi răstignit și îngropat, dar va învia.
🌿🌿🌿
Evanghelia de astăzi are, deci, câteva episoade: vindecarea lunaticului; discuția cu ucenicii; vestirea de către Hristos a pătimirilor Sale.
Dintre toate, foarte importantă mi se pare convorbirea cu apostolii. Ucenicii se miră că nu au putut vindeca un bolnav, însă discută cu Mântuitorul, îl întreabă de ce nu au reușit să facă minunea, cer feedback (cum am spune azi!), așteaptă sfaturi și îndrumare.
Iisus se comportă cu ei ca un Învățător exigent și iubitor. Le spune adevăruri incomode (că au credință puțină), însă îi și învață lucruri. De exemplu – câtă putere are credința.
Pentru a înțelege și mai bine care este puterea credinței, să ne amintim cuvintele Mântuitorului: „Toate câte cereți, rugându-vă, SĂ CREDEȚI că le-ați primit și le veți avea”.
Acest îndemn mă face să mă gândesc la următoarea întâmplare.
O secetă mare – ca aceasta din zilele noastre – se abătuse peste o țară. Era în toiul verii și preotul dintr-un sat i-a adunat la biserică pe credincioși, să se roage pentru ploaie. Au venit toți, cu mic cu mare. Un băiețel își adusese cu el și umbrela și sătenii au râs de el, pentru că era soare, iar pe cer nu se vedea nicio scamă de nor.
– Măi, prostuțule, de ce ai luat umbrela cu tine? îl întrebau oamenii.
Copilul a răspuns:
– Credeam că, dacă o să ne rugăm toți, CHIAR o să vină ploaia!*
Ascultați și varianta înregistrată:
🎯 ÎNTREBĂRI ȘI ACTIVITĂȚI PENTRU COPII
- Formulează o idee desprinsă din povestirea cu băiețelul și ploaia.
- Ce părere ai despre credința sătenilor care râd de copil? Ține cont și de faptul că ei ascultă sfatul preotului, vin la biserică, se roagă – totuși – pentru ploaie.
- Compară credința acestor oameni cu credința apostolilor, așa cum se deduce ea din Evanghelia de azi.
- Povestește o întâmplare – reală sau imaginară – care să aibă următorul mesaj: „Dacă ai credință cât un grăunte de muștar, nimic nu este cu neputință.”
- Creează un calendar al faptelor de credință. Desenează-l și, în fiecare zi a săptămânii, notează o astfel de faptă, pe care urmează să o faci. Fă ceea ce ți-ai propus!
- Ce înseamnă pentru tine credința?
- Pe o foaie A4, tipărește sau scrie cuvântul CREDINȚĂ. Adaugă fiecărei litere ornamente și detalii, astfel încât să realizezi un tablou impresionant.
📚 * Inspirată de „De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos”, Editura Sophia, 2018.
✍ Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului @spuneopoveste (SOPS). Desen de Teodor Sârbu, participant la concursurile SOPS
