-Nene Irimie, să-l lași pe băiat să meargă la școală la Brașov! îi spunea a nu știu câta oară domnișoara învățătoare. Nu-l ține acasă… Păcat de mintea lui…
Învățătoarea se numea Lucreția Roșu. Era dăscăliță în Vlădeni. Era tânără, dar îi trecuseră destui elevi prin mână, ca să își dea seama că băiețelul despre care vorbea era excepțional de inteligent. Dintre toți școlarii de toate vârstele care se îngrămădeau în sala de clasă în fiecare zi, el punea întrebările cele mai bune; el dădea răspunsurile cele mai bune; era râvnitor și parcă voia să știe mai mult decât alții. Parcă voia să știe totul!
Nenea Irimie, tatăl acestui copil, nu știa ce să mai facă. Nu era destul că învățătoarea insista să-și trimită copilul la Brașov! Și Reveca, soția lui, îi spunea același lucru. Ea voia să-l vadă preot, mai ales că îl și visase în faţa altarului, îmbrăcat în veşminte preoţeşti.
Pe învățătoare nu îndrăznea să o întrebe de ce să-și dea mai departe băiatul la școală, dar pe Reveca – da! Era cel mai mic dintre cei cinci copii ai lor și, după obicei, mezinul rămânea lângă părinți. De ce să facă altfel cu el?! Și-apoi, erau săraci. De unde să dea ei bani pentru cărți, pentru haine, pentru gazdă… În plus, puţini copii din Vlădeni mergeau la Braşov la liceu.
Dar cine e acest copil?
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog român din secolul al XX-lea. Recent, Biserica i-a recunoscut sfințenia, iar în 4 octombrie 2025 s-a desfășurat la Mănăstirea Cernica proclamarea locală a canonizării sale.
***
Iată și alte informații din biografia sa.
1. ELEV STRĂLUCIT, ÎN CIUDA GREUTĂȚILOR
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut în 16 noiembrie 1903. A făcut Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, iar anii de licean i-au rămas în suflet. Stătea în gazdă în condiții modeste și dormea într-un pat din bucătărie. Sub pat îşi ţinea cărţile, hainele, slănina şi pâinea aduse de acasă.
Din când în când, iarna, mama lui venea pe jos din Vlădeni la Braşov, cam 30 de kilometri, prin zăpadă. Aducea o oală mare de sarmale, ca să aibă băiatul ce mânca o săptămână. Dar, cu toate greutățile, elevul Dumitru Stăniloae a învățat foarte bine și a avut bursă.
2. PÂNĂ ȘI-A GĂSIT LOCUL, NU A FOST UȘOR
După absolvire, s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuți, dar în primul an de studenție, nu i-a plăcut aici. De ce? Atmosfera era prea rece și metodele de predare nu reușeau să cuprindă relația de dragoste dintre Dumnezeu și om. Pentru tânărul student, această iubire era esența Teologiei și el nu o găsea nicicum în facultate.
De aceea a decis să studieze altceva. Astfel că, în anul următor, s-a transferat la Bucureşti, la Facultatea de Litere şi Filozofie. Dar nu și-a găsit locul nici la București și, până la urmă, după numai un an de studii, s-a reîntors la Cernăuți. Aici, a fost un student strălucit și a devenit doctor în Teologie în 1928, la doar 25 de ani.
Și-a continuat studiile în Atena, München, Berlin și Paris. A ajuns profesor și a predat la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu și la Facultatea de Teologie din București.
3. UN PĂRINTE ADEVĂRAT
Un fost student al său*, își amintea că Părintele Stăniloae nu era ca alți profesori universitari care țipau și îi speriau pe studenți, „încât să visezi o viaţă întreagă coşmarul că dai examen cu el şi nu ştii toate răspunsurile”.
Avea „barba şi părul albe ca Sfântul Nicolae”, iar „când intra în sală se făcea linişte”. Se îmbrăca modest, dar curat. Din geantă scotea cursul dactilografiat, citea puțin din el, după care medita și vorbea liber. „Ca profesor”, spune fostul student, „a iubit şi a fost iubit de ucenicii lui” . A fost, „într-adevăr, Părinte.”
4. UN SFÂNT ÎN VIAȚĂ
În 1930, când era tânăr profesor la Sibiu, a întâlnit-o pe Maria Mihu, studentă în anul I la Academia Comercială, o tânără dintr-o familie obișnuită, născută în comuna Șura Mare. S-au căsătorit la doar câteva luni după ce s-au cunoscut și au avut o căsnicie de 63 de ani.
Întrebat fiind dacă a întâlnit vreodată un sfânt în viață, Sfântul Dumitru Stăniloae răspundea așa: „Da, pe soția mea!”.
5. PROIECTUL VIEȚII
A dedicat peste 45 de ani traducerii Filocaliei și comentării ei în limba română. Filocalia are 12 volume și e o colecție de texte scrise în greacă înainte de secolul al 9-lea. Acestea cuprinde învățături, dialoguri, sfaturi date de unii sfinți răsăriteni de demult, fapte și întâmplări minunate care îi ajută pe oameni să se apropie de Dumnezeu.
Etimologic, „filocalie” înseamnă dragoste față de frumos, iar prin extensie – dragoste față de frumusețea divină.
Știind că Sfântul Dumitru Stăniloae a început traducerea Filocaliei în 1946, socotește în ce an a terminat acest proiect extraordinar!
6. ÎNCHIS LA AIUD
În perioada comunistă, a fost arestat în 1958 și închis la penitenciarul Aiud până în 1963.
Un deținut care l-a cunoscut pe Părintele Stăniloae își amintește cu câtă căldură vorbea acesta despre Dumnezeu, în ciuda condițiilor inumane în care erau încarcerați*: „Mă uitam: era slab, dar ce lumină avea în ochi! Parcă ieşea o căldură din el când vorbea!… Era atât de măsurat şi înţelegător. Avea o lumină în ochi şi se emana din el o dragoste pentru toţi, dragoste pe care abia mai târziu am înţeles-o”.
7. CASA DE LA CERNICA
S-a stins din viață la 5 octombrie 1993. Printre ultimele sale cuvinte au fost și acestea: „Haide, Doamne! Hai să vorbim!”
A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica, alături de soția sa. Sfintele sale moaște au rămas la Mănăstire și îi așteaptă pe credincioși aici, în noua casă a Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae.
Este cinstit în 4 octombrie.
8. PRIMA CARE A VĂZUT
Despre Lucreția Roșu, învățătoarea Sfântului Dumitru Stăniloae, nu se mai știe nimic.
Dar azi – când acesta este pomenit – să ne amintim și de ea.
Domnișoara învățătoare Lucreția Roșu are un mare merit: într-o zi, în mica ei clasă din Vlădeni, A VĂZUT că, printre elevii de toate vârstele înghesuiți într-o singură încăpere, e și un băiețel aparte.
A înțeles PRIMA că acesta ar putea avea un destin ales. Și a luptat cu mijloacele pe care le avea la îndemână ca destinul lui să se împlinească.
Text de Ioana REVNIC, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
Inspirată de:
Lidia Stăniloae, „Lumina faptei, din lumina cuvântului”, Editura Humanitas, București, 2023.
*Pr. Dumitru Ichim: „Părintele Stăniloae a fost într-adevăr Părinte”, mărturie personală pe pagina de Facebook.
*„În închisoare, alături de Dumitru Stăniloae”, articol de pr. Pr. Ioniță Apostolache, publicat în „Ziarul Lumina”, 30 August 2010.
