Biserica Ortodoxă Română este familia tuturor credincioșilor ortodocși care trăiesc în țara noastră și a celor plecați din țară peste hotare. Vecinii noștri, bulgarii, au și ei Biserica Ortodoxă Bulgară, la fel și alți vecini ai noștri, sârbii, care au Biserica Ortodoxă Sârbă.
Însă organizarea acesteia și numele Bisericii noastre nu au fost mereu așa.
În secolul al XIX-lea, pe când nu exista România Mare, bisericile ortodoxe din Țara Românească și din Moldova se numeau Mitropolia Ungrovlahiei (adică a Țării Românești) și Mitropolia Moldovei. Ele nu erau independente, ci făceau parte dintr-o formă și mai mare de organizare, numită Patriarhia de la Constantinopol, care cuprindea o regiune foarte întinsă, de la noi până în Turcia de azi. Ea era condusă de la Constantinopol, adică din orașul care astăzi se numește Istanbul.
Motivele pentru care noi, românii, nu aveam o Biserică locală a noastră erau mai multe, dar cel mai important era că cele două state românești, Țara Românească și Moldova, erau subordonate Imperiului Otoman, care avea capitala la Istanbul. Și atunci, deși Imperiul Otoman nu era creștin, noi țineam de Patriarhia de acolo.
Dar, așa cum știi, în 1859 Moldova și Țara Românească s-au unit și au format Principatele Române. Încet, încet, Mitropolia Ungrovlahiei și Mitropolia Moldovei au început să colaboreze și și-au dat seama că – împreună – pot face multe lucruri bune, pentru credincioși.
Unul dintre ierarhii importanți de atunci a fost Nifon Rusailă, Mitropolitul Țării Românești, care a avut un rol important în realizarea Unirii. De exemplu, atunci când a fost înființat pentru prima dată Parlamentul la București, el a fost primul președinte al Senatului.
În 1865, el era mitropolit la București, iar Bucureștiul devenise capitale Principatelor Române. Atunci, el a fost numit Mitropolit primat al Principatelor Române Unite, devenind astfel primul dintre toți episcopii ortodocși români din acea vreme.
Tot el a făcut un alt pas important spre forma de organizare de azi a Bisericii Române: în 1872 s-a dat o lege pentru înființarea primul Sfânt Sinod românesc, adică un regulament pentru cum să conducă Biserica noastră toți episcopii români împreună.
După acest moment, tot în 1872, episcopii, preoții și credincioșii români au decis să devină o Biserică independentă de Patriarhia de la Constantinopol și să se conducă singuri, de către Sfântul Sinod românesc.
Inițiativa lor a fost primită cu mari rezerve, Patriarhul de la Constantinopol s-a opus îndeplinirii ei și au urmat multe negocieri care nu duceau la un rezultat.
În 1877 a avut loc un eveniment care a schimbat cursul României și al Bisericii Ortodoxe de la noi. În urma Războiului de Independență, Regatul României, ajutat de Rusia, a învins Imperiul Otoman și a devenit o țară independentă.
Acum, pentru că țara nu mai depindea de Imperiul Otoman, a fost mult mai ușor ca Biserica Română să se desprindă de Patriarhia de Constantinopol. Astfel că, în 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autonomă sau autocefală, iar Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut că Biserica noastră este capabilă să se guverneze singură.
Putem spune deci că „actul de naștere” al Bisericii Ortodoxe Române a fost semnat și eliberat în 1885, deși – ca instituție – aceasta s-a născut odată cu înființarea primului Sfânt Sinod, din 1872.
După Marea Unire din 1918, și celelalte Biserici românești din Basarabia, din Ardeal, din Banat, din Crișana, din Maramureș și din Bucovina vor fi veni toate în brațele Bisericii Mame, din România Mare.
Peste doar câțiva ani, în 1925, se va înființa Patriarhia Română.
Dar oare ce e o Patriarhie și ce rol are ea?
EXERCIȚII PENTRU COPII
După ce ai aflat informații despre BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, răspunde la următoarele întrebări.
1. Încercuiește răspunsul corect:
• Care era denumirea bisericilor ortodoxe din Țara Românească și Moldova înainte de formarea României Mari?
a) Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Moldovenească
b) Mitropolia Ungrovlahiei și Mitropolia Moldovei
c) Patriarhia Română și Patriarhia Moldovei
• De ce bisericile românești erau subordonate Patriarhiei de la Constantinopol?
a) Pentru că Imperiul Otoman controla Țara Românească și Moldova
b) Pentru că românii nu aveau preoți și episcopi proprii
c) Pentru că Patriarhia de la Constantinopol a fost fondată de români
• Ce s-a înființat în 1872 pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române?
a) Primul Sfânt Sinod românesc
b) Prima Patriarhie românească
c) Prima Mitropolie
2. Dacă ai fi un istoric care scrie despre formarea Bisericii Ortodoxe Române, ce titlu ai da cărții tale? De ce?
a) „Drumul spre autocefalie”
b) „Biserica Română: De la supunere la independență”
c) „Credință și luptă: Povestea Bisericii Ortodoxe Române”
3. Dacă ai putea călători în timp în 1872, ce ai vrea să întrebi pe episcopii români care au format primul Sfânt Sinod?
4. Creează un simbol/ un obiect care să reprezinte lupta pentru autonomia Bisericii Ortodoxe Române.
Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului Spune-mi o poveste pentru suflet
Ilustrație de Anca Gheorghe
