#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
🌿 Așa o chema pe bunica mea. Nu știu unde au născocit străbunicii mei așa un nume frumos. Era o femeie simplă și cu frica de Dumnezeu.
🌿 Andreana s-a căsătorit devreme, iar copiii au început să vină repede, unul după altul. A avut opt copii, dar nu i-au trăit decât patru. Altfel nici nu știu cum ar fi avut loc toți copiii într-un singur pat. Atât avea bunica: o singură cameră, un singur pat, o singura masă unde mâncau toți după rugăciunea spusă înainte de mâncare.
🌿 Pașii ei, ca pașii oricărei mame, umpleau ograda de bunătăți. Căci nu era duminică în care să lipsească de la biserică. Dumnezeu a ținut-o pe ea și pe ai ei, Dumnezeu i-a dat și bucurii, dar și necazuri, necazuri care au întărit-o și au învățat-o că nimic nu se poate ori nu există fără Dumnezeu.
🌿 Patru clase a făcut și, în acest răstimp, a învățat rugăciunea „Tatăl nostru” și să citească. Nici că-i trebuia mai mult! De altfel, bunica mea m-a învățat rugăciunea „Tatăl nostru” și „Înger, îngerașul meu…” pe câmp, la culesul cepei. Și cu cât suflet le spunea!
🌿 Mai târziu, când copiii ei au crescut și s-au așezat la casele lor, abia după ce au început să apară nepoții sufletul ei s-a mai liniștit. Știa să ne deslușească pe toți, se ruga pentru toți și ne-a ținut pe toți. Și ce har și ce haz avea să ne spună povești! Povestea ei, povestea noastră!
🌿 Așa am aflat cum l-a cunoscut pe bunicul meu: la horă, în sat, însoțită fiind de părinții ei. Acolo l-a întâlnit pe cel mai frumos flăcău al satului. Sau așa arata el, pentru ea. De cum l-a văzut, a știut că el îi este sortit și așa a și fost.
🌿 Soțul ei, Aurel, din neamul Teienilor, era un bărbat falnic, muncitor și uneori iute la mânie. Trăise o parte din ororile războiului, dar din mila Domnului reușise să se întoarcă sănătos la familie. Bunicul meu mă întreba adesea de plante, de păsări, de copaci, de caloriile din nuci, iar eu, jenantă, nu știam ce să îi răspund. Râdea și mă întreba: „Dar tu ce înveți la școală?” Cu toată munca, cu toate încercările vieții, era un om vesel, primitor gata oricând să ofere ce are el mai bun oricărui oaspete. Omenea pe oricine și era gata să se lipsească pe sine, pentru a-l cinsti cum se cuvine pe cel care îi trecea pragul.
🌿 Cu el a rămas bunica mea până la sfârșit. Și la sfârșit nu ar fi vrut niciunul dintre ei să trăiască fără celălalt. Erau o singura ființă.
🌿 Ei, bunicii mei, m-au învățat fericirea și bucuria. Și asta pentru că tot ei au fost cei care mi-au arătat o bucățică de Rai pe pământ.
🌿 Mama mi-a povestit că, la moartea bunicii mele, preotul satului ar fi spus că a fost o sfântă. Sfânta noastră dragă să se bucure de Domnul în Împărăția Sa, alături de toți cei dragi ai ei!
🌿 🌿 🌿
DE CE APARE ACEST TEXT LA #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica?
🌿 Nu mă număr printre cei care își serbează onomastica de Sfântul Andrei, dar tot am primit azi un dar: acest text.
🌿 Autoarea rândurilor e doamna Gabriela Beck, din Elveția, pe care am cunoscut-o datorită proiectului „10 cărți pentru 1000 de copii români din diaspora”, inițiat de asociația pe care o conduc și desfășurat la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Treime și Sfântul Nectarie” din Neuchâtel, pr. paroh Marius Manea.
🌿 Asociația noastră le-a dăruit copiilor din parohie cărți în limba română, iar în comunitate s-au organizat ateliere de povești cu acestea. Doamna Gabriela Beck a coordonat activitățile de aici. Astăzi, mi-a trimis pe neașteptate evocarea bunicii Andreana și astfel am descoperit de la cine a moștenit dragostea de povești. Îi sunt recunoscătoare pentru împărtășire și dau darul mai departe, în amintirea tuturor bunicilor cu numele Sfântului Andrei.
✍Text de Gabriela Beck, Elveția
Prezentare de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet” și a asociației cu același nume
