Cine din familia dvs. l-a cunoscut pe Părintele Stăniloae?

Eu nu am avut ocazia să îl cunosc pe Pǎrintele Stăniloae în persoană. În schimb, în familie se vorbește despre domnia sa. Am înțeles cǎ bunicul patern este văr cu Părintele, iar familia se cunoaște în funcție de locul unde trăia fiecare în Vlădeni (sau Țânțari, cum era denumită înainte localitatea). Tata a avut prima dată ocazia de a-l întâlni pe Părintele în vremea când era copil, într-o vizitǎ făcută la una dintre nepoatele Părintelui.

Ce l-a impresionat cel mai mult la el?

Ceea ce l-a impresionat cel mai mult la Părintele a fost bunătatea. L-a întâlnit imediat după ce a ieșit din închisoare, iar Părintele iertase și uitase tot răul și toate prejudiciile care îi fuseseră aduse.

Își amintește tatăl dvs. vreo întâmplare deosebită, în legătură cu părintele?

În 1973, tata a participat la o nuntǎ în familie, iar Părintele Stăniloae a slujit împreună cu Părintele Paroh, ceea ce, în acel moment, părea ceva obișnuit.

Retrospectiv, cred că a fost un moment aparte, deoarece Părintele Stăniloae mai mult a predat decât a slujit și nu a fost preot paroh la o anumită parohie.

Cum se comporta cu copiii și ce sfaturi le dădea?

Despre comportamentul Părintelui față de copii nu mi s-a povestit atât de mult. În anii 2000 am fost, însă, la o lansare de carte de-a fiicei Părintelui, Lidia, iar acolo, aceasta povestea cu câtă iubire și înțelegere a fost înconjurată acasă.

Ce influență a avut Părintele Stăniloae asupra celor din familia dvs.?

Pentru mine, numele Stăniloae înseamnă iubire și bunătate. Cu fiecare om pe care îl întâlnesc, aflu mai multe despre istoria și despre familia mea.

Dacă ați putea rezuma într-un cuvânt personalitatea Părintelui, care ar fi acesta?

Iubire.

***

Interviu realizat de Ioana Revnic pentru proiectul „Învață-mă să prețuiesc trecutul”, desfășurat de copiii de la Biserica Sfântul Dumitru-Poştă Paraclis Universitar, din București, preot paroh Mihai Gojgar.

Proiectul s-a desfășurat în cadrul Concursului Naţional Catehetic: „Mărturisirea jertfelnică a dreptei credinţe – moştenirea unui secol de Patriarhat pentru copii şi tineri”.

În fotografie, copiii de la Biserica Sfântul Dumitru-Poştă, purtând sfinții în brațe.