Alex. Ştefănescu – Sfârşit

O suferință inexplicabilă s-a infiltrat în dragostea noastră. Totul este ca înainte, dar tu taci și ești gata să plângi. Poate că undeva, pe altă planetă doi îndrăgostiți asemenea nouă s-au despărțit pentru totdeauna și o undă a nefericirii lor străbătând imensele spații a ajuns aici și te-a atins. Poate că eu într-un moment de…

Articol de

Ioana Revnic

Publicat la

Blogul cu bunătățiCărți

O suferință inexplicabilă

s-a infiltrat în dragostea noastră.

Totul este ca înainte,

dar tu taci și ești gata să plângi.

Poate că undeva, pe altă planetă

doi îndrăgostiți asemenea nouă

s-au despărțit pentru totdeauna

și o undă a nefericirii lor

străbătând imensele spații

a ajuns aici

și te-a atins.

Poate că eu

într-un moment de neatenție

am îmbătrânit puțin

și această abia insesizabilă surpare

a ființei mele

îți răsună în minte

ca un vacarm.

Sau poate… dar nu, nu,

nici nu vreau să-mi imaginez.

Fiecare pas pe care îl facem

ne apropie de locul

unde va trebui să ne despărțim.

De aceea

se cuvine să rămânem nemișcați

ca două statui

tu cu mâna întinsă spre obrazul meu

eu privindu-te în ochi.

Ani la rând ploile ne vor șfichiui

iar frunzele moarte

se vor opri pentru câte o clipă

în pliurile hainelor noastre de piatră.

Fiindcă îți place să zbori cu avionul

te invit eu la un zbor.

Putem merge până în orașul

unde pârtia pe cer este deja făcută

de avioanele de hârtie

lansate de mine în copilărie

sau mult mai departe – atât de departe

încât să nu ne mai rămână

în decursul vieții

timp de întors.

Dar nu, mai bine să renunțăm la dragostea noastră

în mod voluntar.

Să ne retragem în plină glorie

ca marii sportivi.

Este adevărat că la început

îți voi suporta cu greu lipsa și că mă voi zbate

noapte de noapte

asemenea unei păsări

cu capul tăiat.

Dar treptat dragostea se va scurge

prin vena jugulară

și până la urmă

sunt sigur

totul se va liniști.

*

Dacă mai scriu poezie? Da.” – mărturiseşte Alex. Ştefănescu în cartea noastră de Convorbiri “Este prima dată, după mai bine de patruzeci de ani de la aparenta abandonare a poeziei în favoarea criticii literare când mărturisesc că duc o viață dublă. În sinea mea, mă consider în continuare un poet care face, provizoriu, critică. Cândva, am să mă întorc la poezie.” 

Poezia de mai sus e de găsit doar în volumul Convorbiri cu Alex. Ştefănescu (Editura ALL, 2013), apărut, între timp, şi sub formă de e-book. Este unul poem din cele aproximativ două sute care s-au adunat în timp şi pe care autorul lor evită, deocamdată, să le publice.

Alex Ştefănescu a debutat ca poet. Este critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV.

Autor a mii de articole şi a 20 de cărţi, dintre care a avut un mare ecou Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei). Volumele Jurnal secret, 2009 şi Bărbat adormit în fotoliu, 2010 au apărut în tiraje mari şi au fost reeditate la cererea publicului.

Emisiunea Un metru cub de cultură difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, realizată pentru TVR Cultural, Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ştefănescu – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.

În 2009 a publicat o carte despre două sute cincizeci de cărţi proaste, Cum te poţi rata ca scriitor. Tot în 2009 a început să realizeze şi o emisiune TV pe această temă, Tichia de mărgăritar. A urmat, din 2011, emisiunea Iluminatul public, consacrată celor mai bune cărţi apărute după 1989.

Ioana REVNIC

*Sursă foto

Lasă primul comentariu

Citește și alte articole