Un tânăr care lucra de puțină vreme într-o companie își dorea foarte mult să devină director. Gândul acesta pusese întru totul stăpânire pe el. Dar într-o noapte a visat ceva.
Se făcea că s-a întâlnit cu un bătrân care l-a chemat cu el. Împreună, au ajuns într-o pădure. Acolo, se aflau o mulțime de cufere de toate felurile și de toate mărimile. Erau cufere mari și mici, de aur, de argint, de aramă și de fier, de piatră și de lemn.
– Alege-ți unul și du-l acasă! l-a îndemnat moșneagul.
Bărbatul a ales cufărul din aur. A vrut să îl ia pe umeri, dar, oricât s-a chinuit, nu a putut să-l miște din loc.
Atunci, vârstnicul i-a explicat că acel cufăr e pentru un conducător. Era cel mai greu, pentru că darul de a conduce oamenii înseamnă foarte multe responsabilități. Iar acestea sunt tare apăsătoare.
*
Și doi dintre apostolii Mântuitorului și-au dorit să fie mai presus decât ceilalți.
În drum spre Ierusalim, Iisus tocmai le vorbise ucenicilor despre pătimirile și despre Învierea Sa. Voia să îi îmbărbăteze și să îi pregătească sufletește pentru ceea ce avea să urmeze. Știa că, în curând, va fi judecat, va fi condamnat, va fi batjocorit și ucis. Dar, după trei zile, va învia.
Atunci, frații Iacov și Ioan, aproape că îi poruncesc lui Iisus să îi aleagă pe ei să-i fie aproape. Și să șadă unul de-a stânga și altul de-a dreapta Sa. Își închipuiau că Acesta va deveni rege. Nu înțelegeau cum poate să moară și să învie. Nici că împărăția Sa nu era din lumea noastră.
Mântuitorul le spune că nu știu ce Îi cer. Îi mai întreabă dacă ar putea să suporte suferințele prin care va trece El însuși. Ei confirmă și-atunci află de la Iisus că, peste un timp, vor avea multe de îndurat. Se va întâmpla exact așa, căci aproape toți apostolii vor suferi și vor fi uciși pentru credința lor.
Auzind discuția, ceilalți ucenici se enervează, căci nu le place că doi dintre ei să fie privilegiați.
Iisus nu îi ceartă, dar le explică următorul lucru: dacă între oamenii obișnuiți există conducători și supuși, ei – apostolii – sunt egali. Și dacă vreunul vrea să fie cel mai mare dintre toți, să devină slujitorul celorlalți. Căci nici măcar Fiul lui Dumnezeu nu a venit în lume să I se slujească, ci să îi ajute pe oameni.
*
Și totuși, în viața de zi cu zi, cei mai mulți vor să aibă autoritate asupra cuiva, ba chiar să arate acest lucru. De mici, copiii se obișnuiesc cu ideea de a conduce. Toate jocurile copilăriei au un conducător. Iar în zilele noastre, dorința de a fi lider e încurajată peste măsură. Ce e rău în a-ți dori să conduci oameni sau în a fi șef?
Cred că această dorință devine dăunătoare, atunci când se transformă într-o obsesie.
Dar și când un conducător nu este preocupat decât de ce vrea el. Când nu se îngrijește de subordonați. Când nu-i ascultă. Când își imaginează că poate să facă absolut orice.
Și mai cred că responsabilitatea de a-i conduce pe alții este un dar, dacă ai smerenie, dacă asculți (de Dumnezeu, de duhovnic) și, mai ales, dacă îi iubești pe semenii tăi.
*
Un exemplu de dragoste și de ascultare este Sfânta Maria Egipteanca, pomenită în a cincea duminică din Post, dar și în 1 aprilie. A trăit între anii 344 și 442. De la 12 la 29 de ani a făcut multe păcate trupești.
La un moment dat, a mers la Ierusalim, la biserica unde era Sfânta Cruce a Mântuitorului. Când a vrut să intre, o forță nevăzută a oprit-o. Tânăra și-a dat seama că păcatele sale o țin departe de Cruce. Neștiind ce altceva să facă, s-a rugat la icoana Maicii Domnului și abia după aceea a reușit să intre în biserică și să se închine Crucii.
Apoi, s-a întors la icoana Fecioarei Maria, i-a mulțumit și i-a cerut îndrumare, pentru a-și schimba viața. Atunci, un glas a îndemnat-o să meargă în pustiul de lângă Iordan. Ea a ascultat, a plecat și a trăit 47 de ani departe de lume. A cerut iertare pentru păcate, s-a luptat cu gândurile și cu pornirile pătimașe, s-a rugat, s-a apropiat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. El a rânduit ca un călugăr, Zosima, să o găsească, să o spovedească și să o împărtășească. Tot Zosima a și îngropat-o, ajutat de un leu.
În biserici, Sfânta Maria Egipteanca e pictată alături de Sfântul Zosima, care vine la ea cu Sfânta Împărtășanie. Aproape scheletică, are pielea arsă de soare și părul alb, lung până la gât. E îmbrăcată cu o mantie pe care i-o dăduse duhovnicul.
Povestea ei le dă speranță celor care cred în Dumnezeu, care s-au îndepărtat de El, dar care vor să Îl regăsească.
🎯 Întrebări și activități pentru copii:
- Crezi că un om poate fi și conducător și smerit? Argumentează-ți răspunsul.
- Un exemplu de conducător credincios este Sfântul Ștefan cel Mare. Citește această carte, apoi povestește o întâmplare care arată credința sau smerenia sa.
- Care sunt, după părerea ta, cele mai importante trei calități ale unui lider?
- Povestește o situația din viață ta sau a altora care să se potrivească cu acest verset: „Și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”
- Scrie 10 lucruri pe care le poți face, pentru a-i ajuta și pentru a-i bucura pe cei apropiați ție.
- Urmărește acest clip despre Sfânta Maria Egipteanca. Ce te-a impresionat cel mai mult din viața ei?
Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”
Articol scris și publicat pentru ȘCOALA DE DUMINICĂ LA BASILICA
🎨 Tamara Brădescu, 14 ani, participantă la concursurile „Spune-mi o poveste pentru suflet”
