Ca de atâtea alte ori, Andrei și fratele său Simon și-au aruncat mrejele în Marea Galileii, să prindă pește. Asta le era meseria: erau pescari!
Dar în acea zi s-a întâmplat ceva deosebit. Iisus a trecut pe lângă locul în care își întinseseră năvoadele, i-a văzut și le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.
Cum credeți că au reacționat frații? Au lăsat TOTUL și L-au urmat.
Din Evanghelia de azi, nu aflăm dacă cei doi Îl cunoșteau sau nu pe Mântuitorul. Prin urmare, la prima vedere decizia lor pare absurdă: de ce să renunți la viața ta și să urmezi un necunoscut?!
De fapt, lucrurile stăteau altfel! Nu era prima oară când se întâlneau cu Iisus. Aflaseră multe despre El de la Sfântul Ioan Botezătorul, ai cărui ucenici erau.
Primul care a crezut că Hristos este Mesia și a vrut să Îi fie în preajmă a fost Andrei. L-a întrebat pe Iisus unde locuiește, Hristos l-a chemat să vadă, Andrei L-a urmat și a rămas cu El o vreme. Dar Andrei l-a îndemnat și pe fratele său să vină la Învățător. (Toate aceste întâmplări sunt relatate în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan.)
Deci Andrei și Simon (căruia Mântuitorul îi va schimba numele în Petru) stătuseră deja în preajma lui Hristos, Îl observaseră, Îl ascultaseră. Cuvintele Mântuitorului începuseră deja să își facă loc în inimile lor, când Acesta i-a găsit pescuind pe Marea Galileii și i-a chemat să Îi slujească. Așa că le-a fost ușor să renunțe la viața lor de pescari și să se reinventeze (am zice noi azi!), așa cum a gândit Dumnezeu.
După aceea, Iisus i-a găsit într-alt loc pe Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu. Stăteau în corabie împreună cu tatăl lor, reparându-și uneltele de pescuit. Dintre cei trei, Iacob și Ioan au răspuns prompt la chemarea lui Hristos.
Nu știm mimic despre despre reacția lui Zevedeu, tatăl acestora. Mă întreb cum de a acceptat așa ușor să se despartă de copii? Sau de ce oare ce nu a plecat împreună cu ei?
Părintele Cleopa Ilie crede că Zevedeu era prea atașat de viața pe care o ducea și că nu era convins că Iisus e Mesia, pe când fiii lui auziseră de Hristos, de minunile Lui și, mai ales, simțiseră puterea Sa.
Așa au făcut apostolii atunci. Dar astăzi – cum răspundem noi chemării de a-L urma pe Dumnezeu?
Cred că urmăm chemarea lui Dumnezeu atunci când facem binele. Când ne arătam dragostea și grija față de cei din familie, față de apropiați, față de prieteni, față de cunoscuți sau necunoscuți. Când îi ascultăm pe părinți, pe profesori, pe duhovnic, pe cei care ne învață ceva bun. Când mergem la biserică și când ne rugăm. Când înțelegem, la un moment dat, care este gândul lui Dumnezeu cu noi și când facem tot ce ne stă în puteri, să îl îndeplinim.
Se poate întâmpla, totuși, să nu auzim chemarea lui Dumnezeu. Când? Și din ce cauză?
Un tânăr avea visul ambițios de a-l căuta cu orice preț pe Dumnezeu*.
Nu-i nimic greșit în asta – dimpotrivă! Atâta doar că el nu voia, pur și simplu, să Îl găsească în cărțile sfinte, la biserică, în fiecare om de lângă el! Avea ambiția de a-L vedea față în față… Nu accepta cu niciun chip să creadă în El, decât DUPĂ ce Îl va fi întâlnit.
– Dumnezeu există, îi spuneau oamenii. Ni se arată și ne cheamă să îl urmăm, atunci când facem binele, când ne ajutăm unii pe alții!
– Nu am timp de prostii! răspundea bărbatul. Eu vreau să îl întâlnesc pe Dumnezeu! Altfel, nu voi crede că El există.
Au trecut anii, dar visul ambițios al acestuia nu s-a împlinit. Mai avea o zi de trăit și îngerului păzitor i s-a făcut milă de el. Urma să plece din această lume, fără să-L fi cunoscut pe Dumnezeu. Prin urmare, S-a dus la Acesta și L-a rugat să intre în inima bătrânului îndărătnic.
– Abia aștept să îi sfințesc inima! a zis Dumnezeu. Dar nu pot! În sufletul lui nu există loc pentru Mine, ci doar pentru ambiția sa nesăbuită de a Mă întâlni față în față. Furat de o iluzie, nu a mai putut simți că Eu i-am fost mereu aproape. Nu a mai auzit chemarea Mea…
Întrebări și activități pentru copii
1. Iisus le-a promis primilor apostoli că îi face „pescari de oameni”. Care ar fi, după părerea ta, cele mai importante trei îndatoriri pe care le-ar presupune această meserie?
2. Ce ar putea face – în zilele noastre – un „pescar de oameni”, pentru a-i aduce pe ceilalți mai aproape de Dumnezeu.
3. Ai auzit și tu chemarea de a-L urma pe Dumnezeu? Dacă da, în ce împrejurare?
4. Din ce motiv nu l-a găsit bărbatul ambițios pe Dumnezeu?
5. Ce (alte) iluzii i-ar putea împiedica pe oameni să îl cunoască pe Dumnezeu?
6. Află mai mult!
Astăzi îi sărbătorim pe toți sfinții noștri – cunoscuți și necunoscuți, canonizați și necanonizați. E Duminica Sfinților Români (care nu are o dată fixă, ci cade în a doua duminică de după Rusalii). Sărbătoarea a fost instituită acum 30 de ani.
Tot atunci, în 21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra trecerea în rândul sfinților a unor domnitori, monahi, slujitori ai Bisericii etc.
Printre aceștia se numără Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 18 decembrie); Sfântul Voievod Ștefan cel Mare († 2 iulie); Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache († 16 august) și mulți alții, pe care îi poți descoperi aici:
Ce sfinți români cunoști? Spune povestea unuia dintre ei!
*După un text din volumul „Copiii Cerului” de Aurelian Silvestru, Iași, Editura Doxologia, 2016.
Desen de Maria Micle, participantă la concursurile SOPS
Text scris de Ioana Revnic, coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”, pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
