Masthead header

Liniștea mea și inima Bucovinei

Noaptea, în chilia sa din inima pădurii, Daniil Sihastru stătea adâncit în rugăciune. Urletele sălbăticiunilor nu-l tulburau. Dar la ușă i-a bătut Ștefan-Vodă, să ceară găzduire. Spun unii că se întorcea de la o vânătoare în munți. Pustnicul l-ar fi primit la sfat de taină. Și l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”. 

Alții scriu că Ștefan a ajuns la sihastru după ce, rănit în luptă și învins, a rătăcit prin țară. Schimnicul l-a ospătat cu mălai fiert și rădăcini culese din pădure, după care i-ar fi arătat, la miez de noapte, un loc.

L-a întrebat de trei ori dacă vede ceva acolo, iar Vodă a zărit – la un moment dat – niște lumini. Erau îngeri, nu lumini obișnuite, i-a zis pustnicul, căci locul era sfânt. Iar dacă vrea să-i biruie pe dușmani, trebuie să ridice acolo o mănăstire. Ștefan a promis că așa va face și s-a ținut de cuvânt.

Cândva, pe locul bisericii era o pădure bătrână. Cu paltini. Și brazi. 

Sfântul Ștefan a urcat pe un deal din preajmă – Dealul Crucii. De aici a tras cu arcul, iar săgeata lui s-a înfipt într-un paltin. Acolo a fost ridicat altarul mănăstirii, iar o parte din paltin s-a păstrat în altar.

*

În ziua de 10 iulie 1466, Sfântul Ștefan cel Mare pune piatra de temelie a Mănăstirii Putna. Inima Bucovinei. În 3 septembrie 1469 sfințește lăcașul.

Duminică, 1 septembrie 2019, se va sărbători împlinirea a 550 de ani de la sfințirea mănăstirii. Iubitori ai acestui loc, sunteți așteptați la o sărbătoare aleasă!

*                                                                                     

Pentru mine, singurul loc din lume – altul decât acasă – în care am sentimentul de familie este această mănăstire. Și când caut acolo oameni care să mă asculte sau de care să ascult. Și când nu caut altceva decât zidurile bisericii, împrejurimile ei și morții ei sfinți.

Am încredințarea – pe cât de ilogică, pe-atât de bine înșurubată în mine – că la Putna mă voi întoarce, când voi muri.

Într-un colț de cimitir, sub un brad rămas aici dintr-o pădure de altădată.

Ioana Revnic

Citiți și Acasă, la Putna. Și Omul Centenarului, în Bucovina

iulie 10, 2019 - 16:41

Ioana Revnic - Mulțumesc tare frumos, Luminița. Îți doresc tot binele posibil.

iulie 10, 2019 - 16:38

Luminita - Ioana, incerc sa inteleg frumoasele tale sentimente pentru acele locuri, cu adevarat frumoase, din nordul Bucovinei. Si pasii mei au strabatut imprejurumule si manastirea. Cred, insa, ca deloc nu e cazul sa pomenesti de moarte. Esti tanara si viata ta are un drum lung in fata. Nu stim voia Domnului, dar, din tot sufletul, iti doresc numai ganduri bune, departe de cel al popasului de veci!

L i k e   u s !