În ultima duminică din iulie, participam la o slujbă arhierească în frumoasa biserică din Bălan, satul mamei mele. A fost, atunci, un eveniment organizat impecabil, fără extravaganțe și cu multă căldură. O sărbătoare pentru toți bălănenii! La slujbă, am observat cât de mulți copii sunt în sat.
Luni, i-am și cunoscut pe câțiva dintre ei, căci m-am reîntors la biserica din Bălan, să-l sărbătorim pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, pomenit în #5august.
Sf. Ioan Iacob Hozevitul e primul sfânt despre care am scris. E unul dintre sfinții ocrotitori ai Asociației Spune-mi o poveste pentru suflet. Și îmi e cel mai apropiat, dintre toți sfinții pe care-i cheamă Ioan. Poate și de aceea, ori de câte ori îi povestesc viața (la atelierele Spune-mi o poveste pentru suflet) un „ceva” greu de explicat ne cuprinde pe toți: ascultători și povestitor.
Eu spun, de fiecare dată, că Sfântul vine printre noi și se bucură că oamenii îi află povestea. Așa a fost și luni. Sfântul, care-i pictat în biserică, s-a tot uitat la copii și când au ascultat povestea, și când au scris ori au desenat, și când au cântat o priceasnă pe versurile lui.
Mi-am închipuit că, din cimitirul de aproape, ne ascultă și bunicii mei Ioan și Ludovica Mierea; străbunicii Alexa și Maria; și fosta mea învățătoare Victoria Pășcuță.
Le mulțumesc părintelui Vasile și doamnei preotese Florica Trifan pentru primire și pentru tot sprijinul!
Mulțumesc, Marinela Rusta, pentru organizarea acestei întâlniri!
Multă recunoștință doamnelor Ioana Ianchiș, Raluca Rus, Mariana Cosma, Dana Cozma, Ioana Chiurbe, Iulia Pop, Denisa Rodina și domnului Andrei Ianchiș, pentru tot ajutorul.
