Cunoaștem puține lucruri despre viața și despre activitatea Sfântului Iraclie din Basarabia, însă acestea ne oferă un exemplu de curaj și de verticalitate în vremuri în care mărturisirea lui Hristos te ducea către închisoare sau către moarte.
COPILĂRIA
Sfântul Cuvios Iraclie s-a născut la Pojorâta, Suceava, în ziua de 11 martie 1893 și a primit numele de botez Ioan. Parinții săi, Ignat și Elisabeta, erau țărani gospodari și i-au oferit o educație aleasă, crescându-l în iubire de Dumnezeu și de semeni, alături de cei șapte frați mai mici. De foarte mic a simțit chemarea pentru viața monahală.
Odată, a fugit de acasă la cea mai apropiată mănăstire, cu intenția de a rămâne acolo pentru totdeauna. Starețul mănăstirii i-a văzut cu ochii minții sufletul curat, i-a oferit sfaturi, însă l a trimis înapoi la părinți. De atunci, dorința și dragostea de viața duhovnicească au rămas amprentate în sufletul său.
TINEREȚEA
A avut o tinerețe zbuciumată de război și de încercări. În vara anului 1914, în timpul Primului Război Mondial a fost înrolat și trimis pe front. Pe câmpul de luptă, a fost grav rănit la mâna stângă, însă Dumnezeu l-a protejat și a scăpat cu viață de sub ploaia de gloanțe.
A fost dus la spital și operat, iar mâna i s-a vindecat în chip minunat. Întors din nou în tranșee, a fost rănit la picior de o schijă, dar a supraviețuit și de această dată. Pe front, a găsit o icoană a Sfântului Nicolae, cu o lumânare arzând lângă ea și – în fața icoanei – a făcut un legământ: că va îmbrățișa viața de călugăr, dacă scapă cu viață. Nu s-a putut ține de promisiune imediat, căci a rămas prizonier de război în Basarabia.
PE CALEA LUI HRISTOS
În 1917 a fost eliberat din prizonierat și a rămas în Basarabia mergând la Mânăstirea Hârbovăț. A avut încercări în mânăstire, însă starețul i-a văzut râvna și dragostea de cele sfinte și, în anul 1920, l-a călugărit cu numele de Iraclie. Între anii 1926-1930 a urmat Facultatea de Teologie din Chișinău, fiind foarte apreciat de profesori.
În anul 1935 a fost desemnat să conducă procesiunile din parohii. La aceste slujbe Sfântul Iraclie rostea predici folositoare, fiind un bun orator. Contemporanii săi îl cinsteau, îl considerau un duhovnic iscusit, un bun slujitor, milostiv, iubitor de străini, cunoscând Sfintele Scripturi, fiind dedicat întru totul misiunii sale preoțesti. A activat și ca director adjunct al Școlii de cântăreți de la Chișinău, fiind un bun povățuitor al tinerilor.
ÎN VREMURI DE PRIGOANĂ
Evenimentele politice prin care armata română s-a retras și-apoi a revenit în Basarabia, eliberând-o de sub jugul sovietic pentru puțină vreme, au făcut ca părintele Iraclie să fie pentru scurt timp preot la o parohie, apoi să revină la mânăstirea sa. Între 1941 și 1944 a îndeplinit diferite funcții în Arhiepiscopia Chișinăului, însă după terminarea războiului, odată cu reinstaurarea regimului sovietic în Basarabia, a fost arestat și condamnat la muncă silnică în Siberia, fiind acuzat de propagandă împotriva clasei politice conducătoare.
Supraviețuitor în lagăr În lagăr a continuat să ajute și să încurajeze pe cei deportați, nu s-a lepădat de credință, și-a păstrat curajul mărturisirii. Nu a cedat presiunilor psihice și fizice, a îndurat frig extrem, bătăi, lipsa hranei și munca epuizantă, rugăciunea fiindu-i f lacăra vie care a învins tot răul și care l-a ajutat să supraviețuiască.
După perioada de detenție, în 1953, s-a întors în Basarabia, tot smerit și propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu, făcând ascultare până în 1959 la Mânăstirea Ţigănești, de lângă Chișinău. După închiderea acesteia, a fost ghid la Mânăstirea Noul Neamț. Ultimii ani i-a petrecut în casa unui fiu duhovnicesc din satul Chițcani. A trecut la veșnicie în august 1964, înconjurat de ucenicii săi, fiind înmormântat în cimitirul satului.
UN FINAL NEAȘTEPTAT
În anul 1992, în 19 octombrie, protosinghelul Iraclie a fost reabilitat de către Procuratura Generală din Republica Moldova. În anul 2019, sfintele sale moaște au fost dezgropate de către rude și au fost mutate în cimitirul Mânăstirii Noul Neamț, iar în noiembrie 2022, un sobor le-a descoperit frumoase la vedere și bine mirositoare.
În ziua de 16 august 2022, din osemintele sale a izvorât mir.
Drumul ales de Sfântul Iraclie nu a fost ușor. Deși viața i-a fost grea, de tânăr mergând în război, apoi în lagăr în Siberia, a făcut mereu ascultare, a făcut mereu bine, nu s-a lepădat nicio clipă de Hristos, care a locuit în taina inimii sale și care l-a răsplătit în ceruri, dar și pe pământ.
Dumnezeu a făcut ca din trupul său supus atâtor dureri și răni să izvorască mir, amintindu-ne mereu și mereu să avem și noi curaj în clipe grele și în încercări și să nu uităm niciodată de credința noastră ortodoxă. Amin!
Text de Irina CHIBICI, pentru proiectul „Învață-mă să prețuiesc trecutul”, desfășurat la Biserica “Sfântul Dumitru-Poştă”, Paraclis Universitar, din București
