#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
🌿 La Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit în 1 ianuarie, cel mai mult mă uimește și, în același timp, mă inspiră activitatea sa caritabilă.
Cred că, în comparație cu el, noi facem prea puțin pentru cei care au nevoie de sprijin, deși avem mult mai multe resurse la îndemână.
Sunt multe lucruri impresionante, legate de acest sfânt.
Iată zece dintre ele:
🌿1. O familie de sfinți
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei (în Turcia de azi), în anul 330.
Când a fost mic, s-a îmbolnăvit și era să moară. Părinții s-au rugat atunci cu ardoare lui Dumnezeu să nu îi lase fără el. Tatăl a și avut un vis, în care Dumnezeu îl încredința că Vasile va trăi și-acest lucru, firește, s-a întâmplat. A trecut ceva vreme de la această întâmplare. Copilul a crescut, înconjurat de dragostea celor apropiați, însă la un moment dat lui Vasile i-a murit unul dintre frați și, apoi, chiar tatăl.
Rămasă văduvă, mama sa Emilia nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu.
În credință față de Acesta și-a crescut singură cei nouă copii. Mai târziu, cinci dintre ei au ajuns sfinți: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei, Sfânta Macrina cea Tânără (botezată așa după bunica ei, care la rându-i a dus o viață sfântă și este canonizată) și Sfântul Naucratie, care a fost pustnic și făcător de minuni.
Sfinți au devenit și ea și soțul ei – trecut în calendar cu numele Vasile cel Bătrân.
🌿 2. Buna educație de acasă
Sfântul Vasile cel Mare a primit o bună educație în familie, apoi, a studiat în Cezareea, în Constantinopol și în Atena.
În Cezareea a fost foarte apreciat de profesorii și de colegi. I-a egalat – în știință – pe cei dintâi și i-a întrecut pe cei din urmă.
Avea „o știință mai presus de cea obișnuită la oamenii de vârsta lui și o virtute a moravurilor mult mai presus decât chiar știința lui” scrie Sfântul Grigorie Teologul despre Sfântul Vasile cel Mare. „Orator între oratori chiar în fața catedrelor profesorilor; filosof între filosofi chiar și în fața sistemelor filosofice: iar ceea ce este și mai important, preot între creștini, chiar înainte de a primi darul preoției”.
Impresionant portret, nu-i așa? Cei doi sfinți au fost prieteni. S-au apropiat pe când ambii studiau la Atena
🌿 3. Un suflet în două trupuri
În mod surprinzător, o dispută i-a făcut să se împrietenească.
La Atena, erau studenți din multe țări. Niște studenți armeni și Sfântul Vasile au pornit o discuție pe teme filosofice. Sfântul Grigorie, sigur de onestitatea armenilor, li s-a alăturat, mai ales că aceștia făceau cu greu față argumentelor convorbitorului. Dar a descoperit că, invidioși pe Sfântul Vasile, urmăreau doar să îl umilească. Atunci, a trecut de partea Sfântului Vasile și au câștigat dezbaterea, punându-i, la propriu!, pe fugă pe armeni.
Cei doi au devenit de nedespărțit. Trăiau în același loc, mâncau la aceeași masă, aveau aceleași păreri și aceeași pasiune pentru învățătură: cunoșteau doar două drumuri – unul spre școală și altul spre casă.
Nu se invidiau reciproc. Fiecare era pentru celălalt un exemplu și un îndreptar. Simțeau amândoi că sunt un singur suflet, care punea în mișcare două trupuri.
🌿 4. În slujba lui Dumnezeu
După ce și-a terminat studiile, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea.
O vreme a fost un foarte apreciat profesor de retorică, apoi s-a botezat, și-a vândut o mare parte din avere și a călătorit prin Alexandria, Egipt, Palestina, Siria, Mesopotamia, unde a trăit laolaltă cu călugări și cu pustnici.
Reîntors din călătorie, s-a retras într-o localitate (Anesi) în care mama sa Emilia și sora sa Macrina întemeiaseră o mănăstire. De acolo, i-a scris lui Grigorie, chemându-l la el. Acesta i se va alătura la un moment dat și, împreună, își vor desfășura misiunea de slujitori ai lui Dumnezeu.
🌿 5. Slujitor al celorlalți
Sfântul Vasile cel Mare a fost ierarh (mitropolit în Cezarea Capadociei), a reorganizat viața bisericească și viața monahilor. A construit spitale, case pentru bătrâni, cantine sociale, școli. A apărat credința adevărată, a scris lucrări teologice, printre care un loc important îl au rugăciunile din Liturghia ce îi poartă numele.
Lângă Cezareea a ridicat un fel de „oraș”, botezat Vasiliada. Era, de fapt, un complex filantropic – cu biserică, spitale, azile pentru bătrâni, case pentru străini, bucătării, ateliere, și alte dependințe. Existau tot acolo și școli pentru copii, și școli de meserii.
Sfântul Vasile avea grijă de leproși, care erau marginalizați pe-atunci. Pentru ei, a făcut leprozerii. Se spune că îi săruta pe leproși ca pe niște frați, dar nu ca să epateze, ci dintr-o imensă păsare față de ei.
Opera sa caritabilă a fost descrisă de Sfântul Grigorie Teologul astfel: „Vasile putea să facă aici să plouă pâine din cer prin rugăciune, prin cuvântul său el deschide hambarele bogaților, pentru a sătura pe cei săraci cu pâine. Adună în același loc pe cei răniți de foame, printre aceștia sunt unii care abia mai respiră, bărbați, femei, copii, bătrâni.”
🌿 6. Voiau să fie ca el
Contemporanii Sfântului Vasile se simțeau copleșiți de personalitatea sa. De aceea, unii îi imitau înfățișarea – căutau să aibă o față palidă și barbă ca a lui; imitau felul său de a vorbi, de a se îmbrăca sau de a mânca.
🌿 7. Ar fi dorit să înduplece moartea
La 49 de ani, Sfântul Vasile s-a mutat din această lume.
În jurul patului său de suferință au stat oameni din tot orașul. Unii blestemau moartea, voind parcă să îl apere pe ierarh de venirea ei. Alții se rugau cu atâta ardoare, ca și cum s-ar fi încăpățânat să-i oblige sufletul să rămână în trup. Erau nebuni toți de durere. Ar fi fost dispuși să își dea viața, în locul lui, dar până la urmă au fost nevoiți să accepte că Dumnezeu îl cheamă pe Sfântul Vasile la El.
Știm aceste detalii din necrologul pe care Sf. Grigorie Teologul l-a scris la moartea prietenului său.
🌿 8. Învățături păstrate până azi
Învățăturile Sfântului Vasile cel Mare au ajuns din secolul al IV-lea, până la noi. Iată câteva gânduri ale sale care ar putea fi de folos:
- „Dacă nu ești frumos la trup, atunci să ai un suflet curat și luminos și toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătății sufletului tău.”
- „Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși: sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți.”
- „Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoința lui Dumnezeu.”
🌿 9. Foarte iubit de români
În folclorul românesc există multe colinde și legende cu Sfântul Vasile cel Mare, ceea ce arată cât de mult i-a impresionat pe oamenii din popor viața ierarhului.
Colindele închinate lui sunt răspândite în Muntenia cu precădere. Încă din seara Sfântului Vasile, se aud urări:
„Seara Sfântului Vasile
Fie-vă, gazde, cu bine
La mulți ani cu sănătate
Și spor mare la bucate…
Sfânt Vasile cel frumos
Să vă fie de folos…”
🌿 10. Recunoscător mereu
Tradiția noastră populară spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dăruiască o zi, iar Prea Bunul i-a dat-o pe cea dintâi din anul calendaristic. Recunoscător, Sfântul Vasile a luat un clopoțel, l-a legat de o crenguță de busuioc și a mers la Dumnezeu, să-i ureze lucruri bune. De atunci, explică legenda, se fac urări de Anul Nou.
🌿 Un an cu început bun vă urez și eu, cu seninătate, cu pace și cu tot ce vă e de folos!
Text de Ioana Revnic,
coordonatoarea proiectului “Spune-mi o poveste pentru suflet”
Cover – Pexels
