[fsn_row][fsn_column width=”12″][fsn_text]
De Crăciun ajutăm. Mai ales familii și copii în dificultate. Și mai ales material. E o chemare la care e greu să rezistăm și e și de bon ton în această perioadă.
Duhul Crăciunului ne face buni și față de asistații social, dar, când trece Crăciunul… când vine vorba de ajutor material pentru cei care nu își pot câștiga singuri cele necesare, adesea se aduce în discuție categoria „asistați social” – leneși, iresponsabili, consumă banii celor care muncesc și eventual au mulți copii ca să ia mai multe ajutoare.
To be or not to be aici ar însemna: îi ajuți pe asistații social și în afara sezoanelor speciale de dăruit? Ajutorul material este necesar, DAR NU ESTE SUFICIENT pentru a schimba în bine viitorul copiilor vulnerabili.
Cred cu tărie că fără principii morale solide transmise de adulți, fără îndrumare în momente dificile și de răscruce, fără transmiterea relației cu Dumnezeu și priceperea de a dori și a face binele în viața lor e greu să existe schimbări pozitive care să dureze.
Asta am înțeles în cei peste 10 ani de implicare socială a mea, dar am înțeles și de propria experiență de viață.
Părinții mei s-au căsătorit în urmă cu 27 de ani. Au primit un teren gol, la o margine de sat, într-o vale și li s-a spus „Descurcați-vă!”. Oameni harnici, care chiar au luat-o de la zero, exact asta au făcut. Încet, încet și-au construit camere din lut, și-au procurat cele necesare și au început să-și construiască împreună o familie. Primii mei 7 ani au fost fără curent electric, iar cea mai apropiată sursă de apă era la un kilometru distanță. Primeam haine și alte lucruri în dar de la oameni mai înstăriți.
În clasa I am avut o învățătoare foarte dedicată și credincioasă. Spre rușinea mea, amân de ani de zile să o caut. Prin intermediul ei am primit un dar material ȘI am simțit prezența Sfântului Nicolae.
În satul nostru, părinții nu le spuseseră despre Moș Nicolae copiilor, pentru că nu prea aveau ce să le pună în ghetuțe. Greu de imaginat azi copii la școala primară care nu au auzit de Moș Nicolae, dar așa era situația acolo.
În ziua Sfântului, doamna învățătoare ne-a povestit viața lui și ne-a spus că Sfântul Nicolae a trecut pe acolo cât am lipsit și ne-a lăsat în dulap o cutie de turtă dulce. Turta dulce s-a terminat în 3 minute, dar legătura cu Sf. Nicolae a rămas toată viața.
Doamna învățătoare ne-a dat turtă dulce ȘI pe Sfântul Nicolae. Apropo, slavă Domnului că nu protestase nimeni înainte de asta în școală împotriva prezenței elementelor religioase, iar Sf. Nicolae și turta dulce au avut ușa deschisă…
Aceeași învățătoare a insistat ca părinții mei să mă dea mai departe la școală, pentru că în sat erau doar clase primare.
Așadar, o perioadă a copilăriei am fost „asistați social” și eu am fost foarte aproape de a nu continua școala din motive materiale și din lipsa unui factor care să înfrângă aceste motive materiale.
După liceu, a urmat facultatea și am fost a doua persoană din familia extinsă (adică toți urmașii celor opt străbunici ai mei) care termină o facultate. În București, am întâlnit colegi ai căror părinți, bunici și străbunici făcuseră facultate…
Sunt multe daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat în viața familiei noastre, voi mai scrie despre ele. Acum am scris despre turta dulce și Sfântul Nicolae pentru că în mintea și sufletul meu de copil au fost marcante.
„Sunteți o excepție. Sunt mii de oameni care primesc ajutoare materiale și nu se schimbă ceva în viețile lor”. Nu știu dacă e așa sau nu, dar știu că diferența dintre parcursul nostru și o posibilă situație ratată nu a fost făcută doar sprijinul material, ci și de ÎNDRUMAREA MORALĂ și SFATURILE BUNE primite de la diferiți oameni pe parcursul vieții.
Fără o învățătoare cu spirit de jertfă care făcea naveta 20 de km și ne îndemna să ne rugăm la ieșirea și la intrarea în clasă, care ne-a împărtășit convingerile ei, fără alți oameni din diferite locuri și instituții care au vorbit despre convingerile lor morale, care au spus o idee, un discurs sau care au dat un telefon când aveam cea mai mare nevoie, cele materiale n-ar fi fost suficiente.
Rechizitele primite ca ajutor social de la școală ne-au ajutat să avem pe ce să scriem, dar nu reprezentau o motivație suficientă pentru continuarea școlii și pentru a ne lupta să fim morali.
Oamenii au nevoie, întâi de toate, de sens.
Iar dacă au un sens, cu ajutorul și cu voia Domnului pot muta munții, pot trece mări și țări pentru binele care le e dat de Dumnezeu să-l facă.
Dacă cineva n-are sens și nu-L are pe Dumnezeu în viața lui, de ce s-ar chinui să se lupte pentru bine? De ce s-ar chinui să treacă prin tot felul de greutăți, dacă la capătul drumului vieții e neantul?
Ideea că cineva poate ajuta real, pe termen lung, fără să transmită valori morale este o iluzie a ideologiilor materialiste (din care face parte și comunismul).
Ele au produs ruptura între implicarea socială și relația dăruitorului și primitorului cu Dumnezeu. Prima dată am scris „beneficiarului” în loc de „primitorului”, dar și dăruitorul și primitorul sunt de fapt beneficiari.
În plus, s-ar putea ca într-un anumit moment cineva să aibă nevoie de un sfat bun și să fie lipsit de el pentru că omul care ar putea deschide culoarul prin care să lucreze Dumnezeu se abține să o facă. Așa că fiți curajoși: ajutați copiii în dificultate ȘI îndemnați-i să facă bine!
Doamna învățătoare, dacă ajunge sub ochii dumneavoastră acest text, să știți că anul acesta nu am primit turtă dulce, v-a mai lăsat Moș Nicolae?
Alexandra NADANE
Text preluat de pe site-ul www.alexandranadane.ro
71/#100denume
Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.
Alexandra Nadane a înființat Centrul de consiliere și sprijin „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, pentru femeile aflate în criză de sarcină. Este președinta Asociației România pentru Viață.
Citiți și interviul cu Alexandra Nadane, pentru Bunatate.ro.
Sursă foto – www.publicdomainpictures.net
[/fsn_text][/fsn_column][/fsn_row]
