Masthead header

Iubit înainte de a se naște

– Pe cine iubești cel mai mult? mă întreabă tanti Iuți și mă mângâie pe obrazul drept. Pe mami sau pe tati?

Am cinci ani și am ieșit la cumpărături cu părinții mei. Tanti Iuți lucrează într-o prăvălie cu bibelouri și cristaluri. Singura – din orașul meu. Suntem în magazin. Eu îmi lipesc nasul de o vitrină și tac. Mami și tati așteaptă cu sufletul la gură răspunsul fiicei lor.

– Pe fratele meu! zic în cele din urmă.

Nu am încă un frate. Dar mi-l doresc. Și îl iubesc înainte de a se naște.

Tanti Iuți ia din vitrină o barză din porțelan. Mi-o întinde:

– Iată barza care îți va aduce frățiorul.

Am cinci ani și tot mai cred că pe copii îi aduce barza.

*

Prima amintire cu tine: Te văd printre zăbrelele din lemn ale pătuțului; ești o arătare înfășată până la bărbie și învelită într-un pled albastru. Ai o față prietenoasă, niște ochi gri care mă privesc fără să mă vadă, buze supte, dar zâmbitoare și doi dinți ce își arată, în gingie, vârfurile crestate.

Pari inofensiv, cu toate că adulții mi-au spus că îmi vei face viața grea. Căci aveam să împarțim de acum încolo jucăriile, camera și dragostea părinților.

Un timp, ca orice fetiță bleagă învățată să asculte de sfaturile celor mari, m-am autoconvins că nu era deloc înțelept să te mai iubesc. Așa că am inventat șapte motive care mi te făceau detestabil:

1) Ai crescut în burta mamei (pe când eu nu îmi aminteam să fi fost vreodată atât de apropiată de mama noastră).

2) Erai rodul unei întâmplări demne de scris în cărți. Poveștile copilăriei mă învățaseră că femeile nășteau după ce înghițeau: ba o boabă de piper; ba o sămânță de neghina, ba o lacrimă, ba nu știu câte alte bazaconii. Despre tine am crezut multă vreme că mami te va fi mâncat, iar timp de nouă luni te-ai prefăcut la loc, într-un frate.

3) Pe tine te-au îngrijit două mame: mami și „Mamă Dragă”, doica ta care a stat la noi pâna ce ai mers la școală.  Pe mine – doar una: mama noastră.

4) Când ți-a crescut prima oară părul, aveai cârlionți. Părul meu nu fusese niciodată inelat.

5) Ai purtat ochelari încă de mic, eu – nu, deși îmi doream asta (ba chiar aveam nevoie de ei).

6) În vacanțe, eram obligată să te culc la amiază, iar pentru asta trebuia să îmi abandonez în toiul zilei jocurile și prietenii. Câteodată te băteam măr, fiindcă nu adormeai; după un plâns pe cinste, dormitul era garantat!

7) Trebuia să fiu mereu obositor de cuminte (n-am fost!), ca tu să ai un exemplu demn de urmat (bună glumă!).

După mulți ani, când am plecat de acasă la școli înalte și mi-am mutat viața în alte orașe, mi-am dat seama că, de fapt, îmi plăcea (mai mult decât orice altceva pe lume) să-ți fiu soră. Și că îmi lipseai enorm, oricât de obositor ar fi fost să îmi joc rolul de soră mai mare.

Aș fi vrut să rămân alături de tine când din băiețel te-ai transformat într-un adolescent, iar din adolescent în bărbatul de-acum. Aș fi vrut să nu lipsesc de la majoratul tău. Aș fi vrut să fiu prezentă la toate celelalte aniversări ale tale pe care le-ai sărbătorit de la optsprezece ani, până azi. Aș fi vrut să îți fi spus mai des că te iubesc (De fapt, nu știu dacă ți-oi mai fi mărturisit vreodată asta.)

Aș fi vrut să știi că sunt foarte mândră de tine pentru că:

Ai fost un bebeluș special: te-ai născut cu doi dinți ale căror vârfuri abia ieșite din gingie le-am văzut când mi-ai zâmbit întâia oară.

Ai apărut în casa noastră într-un mod misterios, la fix nouă luni după ce tanti Iuți mi-a dăruit o barză de porțelan.

Ai venit pe lume în cea mai norocoasă zi de 13, din viața mea – 13 mai.

În adolescență ai iubit atât de mult o fată, încât ai mers cu bicicleta zeci de kilometri, doar ca să o vezi câteva ore.

Ai muncit cu încrâncenare încă din studenție, ca să ajungi ceea ce ești acum. Și ai răzbit de unul singur.

Ești fratele mai mic, dar ai grijă de mine, de mami și de tati, mai abitir ca un părinte.

Ai plâns și ai râs împreună cu mine, ori de câte ori s-a întâmplat ceva bun sau ceva rău în viața mea.

Ești în stare să ții un secret.

Îți recunoști, îți asumi și îți învingi slăbiciunile.

Ești cel mai prețios dar pe care mi l-au făcut părinții noștri.

Ești singurul bărbat pe care l-am iubit înainte de a se naște.

Ești fratele meu! Iar pentru tine  aș schimba mersul lumii, ca să ne avem aproape la nesfârșit; aș muri și aș învia pentru tine, ori de câte ori ar fi nevoie.

Ioana REVNIC

L i k e   u s !