Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.
(Traducere de Emilia Ivancu)
***
Jan TWARDOWSKI este un poet și preot catolic polonez. A trăit între anii 1915-2006. A studiat poloneza la Universitatea din Varșovia și a făcut parte din Rezistența poloneză din Cel de-al Doilea Război Mondial. A devenit preot catolic în 1948.
O antologie cu versurile lui Jan TWARDOWSKI a apărut recent la editura Ratio&Revelatio, în traducerea lui Constantin Geambașu și Bogdan Mihai Polipciuc. Volumul reunește 200 dintre cele mai reprezentative creații poetice ale autorului. Cartea este disponibilă AICI.
