Pe-atuncea purta Eminescu numele Eminoviciu. Parcă-l văd și astăzi mic și îndesat, cu părul negru, pieptănat pe frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna bine îmbrăcat (…). Limba și literatura românească ne-o […]
Când mă gândesc la anii de liceu, nu îmi aduc aminte – întâi și-ntâi – nici de colegi, nici de atmosferă, nici de ce am învățat. Înainte de orice, în minte am un nume, pe care vreau să vi-l fac astăzi cunoscut. De ce tocmai astăzi? Pentru că vreau să îi urez ”La mulți ani” […]
De ce mi se face pielea de găină, când îmi e frig? De ce sughit? De ce îmi ia foc toată gura, când mănânc un ardei iute? De ce închid ochii, atunci când dorm? De ce nu au gemenii amprente identice? De ce lacrimile sunt sărate? De ce clipim? * Dragă Claudia, O fostă elevă […]
Cuvintele pot însemna alb și negru. Bici și mângâiere. Manipulare și libertate. Râs și lacrimi. Durere și bucurie. Coșmar și paradis. Lumină și noapte. Noroi și flori. Dragoste și ură. Inteligență și atavism. Muzică și urlete. Pace și bombe. Mărturisire și ascunziș. Indiferență și îmbrățișare. Victorie și înfrângere. Supraviețuire și afundare. Zbor și îngropăciune. Tinerețe și sfârșituri. Ursuleți de pluș și […]
… Și cum venea primăvara, cu exploziile ei nebune de lumină și albastru, cu cărărușele uscate pe sub garduri, cu verdele ierbii otrăvitor de tânăr, cu fericirea de a constata că ești viu și trăiești – anume atunci trebuia, ca un făcut, să mă îmbolnăvesc. Timp de zece ani, cât a durat școala, n-am scăpat […]
