Într-o zi, am avut o discuție destul de aprinsă – cu o cunoștință – despre care sfânt e mai „bun”: Daniil Sihastrul sau Sfântul Iuda Tadeu? Amândoi sunt în top 5 sfinți foarte, foarte dragi. Pe primul îl iubesc cel mai mult. În 18 decembrie e ziua lui.

*

Sfântul Daniil Sihastrul e îndrumătorul discret, povățuitorul, duhovnicul prin excelență.

S-a născut într-o familie de oameni săraci și, încă de mic, a fost foarte credincios. La botez, a primit numele Dumitru. Dar – după ce a intrat în mănăstire – acesta i-a fost schimbat de două ori: întâi în David, apoi în Daniil. Noi îl cunoaștem cu acest ultim nume.

A făcut școala la mănăstire și apoi s-a călugărit. Ținea post, se ruga, asculta de cei din mănăstire, mergea la slujbe. Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima și, prin tot ce făcea, arăta acest lucru. Iar la un moment dat, Dumnezeu l-a răsplătit cu darul preoției și cu darul de a face minuni. 

Veneau la el: bolnavi pe care îi vindeca; oameni care îi cereau sfaturi; și credincioși care își mărturiseau păcatele. Sfântul Daniil a văzut atunci că este înconjurat de lume și că nu se mai poate ruga în liniște. Din smerenie și pentru a se feri de păcatul slavei deșarte, a hotărât să se retragă în locuri ascunse.

A ales să locuiască în păduri, în Putna de azi. A ajuns pe valea unui râu, unde și-a făcut mai întâi o colibă de lemn, apoi, într-o stâncă mare din apropiere, și-a săpat o chilie. Aici avea un pat de piatră și un altar de rugăciune.

Mânca pâine uscată, rădăcini și ierburi. Duminica făcea Sf. Liturghie. Apoi îi primea pe cei care îl căutau. Cunoștea și gândurile ascunse ale oamenilor, și viitorul lor.

Într-o zi, în anul 1451, a venit la el un băiat. Era speriat, căci tatăl său, însuși domnitorul Moldovei, tocmai fusese ucis. Copilul era în pericol de moarte, căci criminalii voiau să îl ucidă și pe el.

Sfântul l-a primit, l-a mângâiat, l-a încurajat și i-a prezis că va deveni domnul Moldovei.

Copilul a fugit din țară, cu mama lui. Dar s-a întors în 1457, a luat tronul prin luptă. După ce a ajuns domnitor, Sfântul Ștefan s-a întors la Sfântul Daniil, care i-a devenit duhovnic. Nimic nu făcea fără să îl întrebe și fără să îi ceară binecuvântare! El este cel care l-a sfătuit pe Sf. Ștefan să zidească Mănăstirea Putna.

Îmi place tare mult următorul episod din viața lor!

În 1476, pierzând lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare merge la chilia sfântului. Dar „bătând Ștefan Vodă în ușa sihastrului să-i descuie, a spus sihastrul să aștepte Ștefan Vodă afară, până va termina ruga.”

Abia apoi l-a primit. L-a ascultat. Și a aflat că Domnitorul ar fi vrut să închine țara turcilor.  L-a încurajat și l-a trimis înapoi în bătălie. I-a spus că va învinge, dar să ridice încă o mănăstire închinată Sfântului Gheorghe, care îl va ajuta în luptă. Sfântul Ștefan și-a luat oamenii și i-a alungat pe turci. Până la urmă, s-a ținut de cuvânt și, în numai trei luni și câteva zile, a ridicat mănăstirea promisă. Este vorba de Mănăstirea Voroneț, unde Sfântul Daniil Sihastrul a fost stareț și unde a fost îngropat în 1496.

Daniil Sihastrul a continuat să facă minuni și după moarte. Mulți se vindecau, venind la mormântul lui. A fost canonizat în 1992, dar oamenii îl considerau sfânt, de acum mai bine de 500 de ani. 

Sf. Ioan Iacob Hozevitul îl evocă într-o poezie: „Daniil Sihastrul cel minunat, Steaua Bucovinei și izvorul cel nesecat/ Astăzi se cinstește de neamul românesc/ Iar sfinții dimpreună la ceruri prăznuiesc./ Țara românească cu dulce grai/ Îl mărește astăzi pe odorul ales din rai/ Pe marele Sihastru vestit întru norod Și povățuitorul lui Ștefan Voievod.”

Ioana Revnic,

coordonatoarea proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Text scris pentru pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica

44