Romancieră, la numai 15 ani

Aprilie, 2015. Olimpiada de Limba română. Faza naţională. În faţa sălii arhipline a Casei de Cultură din Brăila, dialogez cu o elevă care participă la această competiţie şcolară: Diana Andreea ILIE. Are 15 ani. Am cunoscut-o cu câteva minute înainte de a urca pe scenă. Am apucat să îi comunic doar numele meu şi intenţia de a o lua la întrebări, în faţa publicului – elevi de gimnaziu din toată ţara, profesori, părinţi.

Vorbim despre o carte. Cartea ei de debut: Cealaltă «acasă».

Un roman!

Dialog în faţa publicului di12

Cealaltă «acasă» e istoria unor personaje apropiate de vârsta autoarei. Ida – o fată născută în România şi stabilită cu familia în Germania, Peter (un adolescent neamţ) şi Anne (un personaj misterios şi original, prietena Idei şi a lui Peter).

Nu am să vă povestesc prin ce trec respectivii. Am să o las pe autoarea romanului să divulge câteva din secretele cărţii sale. Cealaltă «acasă» nu e numai o poveste cu adolescenţi. Ci şi o istorie despre prietenie, familie, limbă maternă, rădăcini. M-am bucurat să descopăr că o fată de clasa a VIII-a se gândeşte la asemenea lucruri. M-am bucurat să citesc un roman închegat, cu o acţiune bine construită: niciunul din firele naraţiunii nu este ţesut la întâmplare. M-am bucurat să o cunosc pe Diana Andreea Ilie şi să fiu părtaşă la lansarea romanului ei de debut.

Îi sunt recunoscătoare doamnei Mina-Maria Rusu, Inspector General în Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice, că a mijlocit această întâmplare.

Am rugat-o pe Diana să vă scrie câteva rânduri – despre ea şi despre carte.

Iată mai jos mesajul ei.

Dragi cititori ai ai site-ului www.bunatate.ro ,

Numele meu este Diana-Andreea Ilie, am 15 ani și învăț la Colegiul Național “Zinca Golescu” Pitești. Sunt (încă) elevă în clasa a VIII-a și fac parte din generația 2000, iar, ca o coincidență hazlie și interesantă, îndepărtând 2-ul, rămân trei zerouri și cu toții știm că din făina cu trei zerouri se face cel mai bun aluat. Prin urmare, noi, generația 2000 suntem făcuți dintr-un aluat bun, avem potențial, imaginație, idei; trebuie doar să fim luați în serios. Pe mine, prima care „m-a luat în serios” a fost doamna mea profesoară de limba română, Corina Oprescu, care m-a încurajat să particip la olimpiadă.

Diana

Cu întâia calificare la etapa națională din clasa a V-a, a început zborul meu spre miraculosul orizont al literaturii și în același timp, spre orizontul meu interior. În toți cei patru ani de gimnaziu, m-am calificat de trei ori la etapa națională a Olimpiadei de Limba Română, nu am reușit niciodată să urc pe podium, de fiecare dată am obținut un premiu special, dar în tot acest timp de pregătire am încercat să-mi perfecționez arta scrisului, scriind mult și despre multe, am citit cu pasiune (nu adorm în nicio seară fără să citesc) și cred că așa a apărut ideea de a scrie un roman. El este confirmarea faptului că pot mai mult, că imaginația mea și-a găsit adevărata libertate, dincolo de rigorile unui concurs.

Una din zecile de diplome

În ceea ce mă privește, olimpiada și-a îndeplinit menirea: m-a ajutat să mă formez, să fiu pregătită pentru a scrie un roman. La aceasta s-a adăugat și cultura mea generală și pasiunea de a călători prin lume… și prin suflete. Am scris romanul “dintr-o suflare” în vacanța de vară a anului trecut. Aruncând o privire în urmă, îmi dau seama că a fost cea mai frumoasă vacanță, deorece mi-am petrecut-o alături de eroii mei: Ida, Anne și Peter. Deși la început a părut a fi un joc, pe măsură ce zilele treceau, mi-am dat seama că nu pot să las jocul neterminat. Au fost, desigur, și momente când am simțit că nu mai pot continua, că nu îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce gândesc, au fost zile când scriam puțin și simțeam nevoia să iau o pauză. Dar am făcut o promisiune atât personajelor, cât și mie, de a desăvârși ceea ce am început. Astfel, la sfârșitul verii a apărut Cealaltă «acasă».

Oly, membru al familiei, epuizat după scrierea romanului

Este o carte pe tema întoarcerii la origini în care se regăsesc valori precum copilăria, dragostea de limbă, prietenia. Cei doi eroi, adolescenții Ida și Peter, ajutați de o prietenă neobișnuită, Anne, (îi las pe cititori să descopere ce este cu acest personaj), trec prin multe aventuri în drumul lor spre Cealaltă “acasă”. Pe lângă descoperirea universului căutat, ajung să se descopere pe ei înșiși, iar lui Anne, clandestina între două lumi, îi găsesc locul numit “acasă”.

Mesajul se adresează tuturor adolescenților care datorită deschiderii sociale și culturale au lumea întreagă la picioare; de multe ori, însă, lumea se dovedește a fi prea mare pentru ei și, de aceea, trebuie să știe să se întoarcă “acasă” ca la un punct de sprijin. Pentru a putea merge mai departe, trebuie să știi de unde vii și cine ești, trebuie să știi care este locul tău “acasă”.

Doresc să mulțumesc părinților care cred în mine și mă susțin în special prin educația pe care mi-au dat-o, aceea de a-mi dori să vreau mai mult de la mine, să știu mai mult, să pot mai mult!

Intuindu-mi talentul, m-au încurajat întotdeauna să scriu, să fiu eu cea adevărată pe foaia de hârtie. Am scris și poezii, și eseuri, dar am simțit că ele nu mă defineau. În schimb, lumea romanului este lumea sufletului meu, cu îndoieli și certitudini, cu lacrimi și zâmbete, cu abis și înalt, este lumea vârstei mele… De asemenea, îi mulțumesc doamnei mele profesore de limba română care a știut să mă privească cu sufletul, pătrunzând acolo unde se formează linia orizontului meu.

În final, pentru ca romanul meu să-și îndeplinească menirea, aceea de a ajunge în mâinile și sufletele cititorilor, a fost nevoie de acceptarea lui de către o editură. Mulțumesc domnului director general al editurii Paralela 45, Călin Vlasie, care a apreciat manuscrisul și a făcut posibilă bucuria de a-l ține în mâini sub forma unei cărți.

Prima mea carte… cu pagini mirosind a nou, a aventură ce așteaptă să fie descoperită. Cu palmele transpirate am deschis-o, nevenindu-mi a crede că de-acum este a tuturor! Cu palmele transpirate am strâns-o la piept, nevenindu-mi a crede că am reușit!

diana ilie

Pe lângă premiile speciale obţinute la faza naţională a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură română (în 2015, 2014, 212), Diana Andreea ILIE a câştigat Premiul I la Etapa Naţională a Concursului Naţional Transcurricular de lectură şi interpretare “Ionel Teodoreanu” (Iaşi, 2014) şi Premiul al III-lea la Etapa Naţională a aceleiaşi competiţii, în 2013. A mai obţinut peste 50 de premii, menţiuni şi medalii la concursuri naţionale şi judeţene de literatură, lingvistică, lectură, limbi străine, biologie, pictură ş.a. A fost prezentă la şase sesiuni de comunicări ştiinţifice, cu participare internaţională.