1. Proiectul tău este al tău, să nu te iluzionezi că vreun colaborator crede în el mai mult decât tine.

 

2. Pentru ca tu să ai puterea să-ți duci proiectul înainte, ai nevoie de cineva care să creadă – cu un milimetru mai mult decât tine – în ceea ce faci. Dacă găsești o astfel de persoană, UNA SINGURĂ, fii recunoscător, fii recunoscător, fii recunoscător. Și arată acest lucru.

 

3. De cele mai multe ori, uiți să le fii recunoscător celor care te ajută cel mai mult mai ales când ți-e greu.

 

4. Pe prea puțini îi interesează – cu adevărat – greul tău. Așa că, atunci când nu mai poți, apucă-te și plângi (singur). Văicărește-te (singur). Roagă-te. Scutură-te de greu. Și mergi mai departe.

 

5. Îmi spunea mai demult primul psiholog din viața mea: Singurul lucru iremediabil în această existență e să iei tramvaiul în brațe. În rest, orice problemă are o soluție. Deci și problemele din proiectul tău au soluții. Renunțarea este una dintre acestea. Dar, înainte să renunți, cere ajutor.  

 

6. Mulți oameni din proiectul tău au nevoie să li se spună ce să facă.

 

7. Aceeași oameni nu fac FIX ce li se spune.

 

8. Pentru colaboratorii tăi, proiectul tău valorează cât suma nevoilor pe care li le poate îndeplini.

 

9. Proiectul tău e, firește, și o sublimare a nevoilor tale.

 

10. În absolut, niciuna dintre aceste frământări nu contează. De aceea, ai putea să le lași în voia lui Dumnezeu. Totuși, între timp fă ceva util în proiectul tău. Fă cel mai mic pas de care ești în stare aici și acum, pentru ca proiectul tău să meargă mai departe. Nu sta cu mâinile în sân, chiar dacă nu depinde totul de tine – nici măcar în proiectul tău. De ce? Pentru că, până la urmă, Dumnezeu îți dă (dacă Îi ceri). Dar nu-ți bagă-n traistă!

 

Ioana Revnic

Foto JESHOOTS.COM_Unsplash