Am venit să Te caut, Doamne,
De Ziua Florilor prin Ierusalim.
( Porţile de cedru îşi ascund zăvoarele.)
Te-am căutat la marginea mării:
– Valurilor, unde sunt urmele Lui?
( Scoicile torc tăcerea în prag de sidef.)
Mi-am presărat privirea pe Munţii Taborului:
– Munţilor…?
( Măslinii se frământă dogorâţi de soare.)
Pe drum venea o femeie.
– Maria, tu nu L-ai văzut pe Iisus?
( Vasul de alabastru spart.
Suspine fluide prin cioburi.)
M-am întors pe drumul lacrimii mele
închizând ochii de durere – străzile pustii…
Dar acolo unde abisul
se rotunjeşte-n cercuri tot mai mari
Te-am găsit, Doamne, Te-am găsit –
şi am strigat de bucurie
cu toţi pruncii gândurilor mele.
M-am dezbrăcat de inimă:
– Doamne, dacă intri în cetate,
iată haina sufletului meu!
Sursă imagine – Vladimir Bulat
