Mălina CIOBANU este violonistă. Este un performer pur-sânge. A susţinut până acum peste 100 de concerte. Are în palmares peste 50 de premii obţinute în competiţii prestigioase. Locuieşte în Iaşi şi are 16 ani. Părinţii ei sunt oameni simpli. O adoră şi o sprijină necondiţionat.

Încă nu am întâlnit-o pe această copilă talentată, cu minte şi cu voinţă de Om Mare. De anul trecut când am stat prima oară de vorbă (printr-un schimb de e-mailuri în urma căruia am realizat un dialog) o urmăresc şi o admir de la distanţă. Munca şi spusele ei sunt, pentru mine, o sursă de inspiraţie. De la ea învăţ îndrăzneala de a visa. Credinţa într-un rost asumat. Munca susţinută. Dăruirea până la sacrificiu. Recunoştinţa. Şi demnitatea.

Am provocat-o (din nou) pe Mălina CIOBANU să vorbească despre ea. Şi despre visurile sale. Tare bine am făcut! Citiţi ce-mi scrie şi vă veţi convinge.

Am sentimentul că a-i spune mai departe povestea e, totuşi, prea puţin. DAR am curajul să cred că aceasta va ajunge la oameni care o vor sprijini pe Mălina să facă un pas, încă unul, şi încă unul până va ajunge să-şi vadă visul cu ochii.

Mălina CIOBANU dovedeşte că e o investiţie sigură. Comparabilă cu investiţiile în lingouri de aur.

Ioana REVNIC

***

Ioana Revnic: – Care este visul tău cel mai îndrăzneţ?

Mălina Ciobanu: – Îmi doresc cel mai mult, încă de pe vremea când eram considerată “mica Paganini”, un copil minune (caracterizări care, evident, m-au ambiţionat foarte mult), să intru în rândul marilor violonişti, să cânt pe mari scene ale lumii, în compania unor orchestre renumite, să fiu remarcată şi apreciată pe plan internaţional. Un astfel de vis, de fapt principalul meu obiectiv, nu mi se pare deloc îndrăzneţ, ci doar unul normal, o anumită etapă din carieră mea, fiind conştientă că pentru realizarea acestuia trebuie foarte multă muncă.

malina2

– Ţi-e greu sau nu să îţi înfăptuieşti visul?

– De crezi cu adevărat într-un vis îndrăzneţ, într-un vis care îţi poate schimba viaţă în bine, găseşti calea pentru a-l face să devină realitate. Eşti într-o continuă căutare de soluţii, te rogi Bunului Dumnezeu să te ajute, să îţi dea putere şi răbdare ca să poţi ajunge la ţinta ta, să îţi scoată în cale oameni care să îţi fie sprijin şi ajutor.

Mă pot consideră o fiinţă foarte norocoasă pentru că, deşi sunt la început de drum, am întâlnit deja persoane care mi-au schimbat viaţa. Când spun acest lucru nu pot trece mai departe fără să îi mulţumesc doamnei profesoare Elisabeta Stănciulescu, care îmi este mai mult decât mentor şi care mă ajută să o îmbunătăţesc pe Mălina de acum. Dumneaei m-a ajutat să înţeleg că, atunci când crezi că un vis e important pentru ţine, te lupţi cu orice obstacol, cu orice greutate îţi apare în cale. Iar pentru un vis care mă motivează, sunt în stare de mari sacrificii.

De multe ori a trebuit să renunţ la diverse lucruri, dar dacă nu aş fi făcut asta, ar fi însemnat că nu am avut crezut 100% în împlinirea visului meu.

Sunt o visătoare desăvârşită! Pentru unele visuri am luptat cu toate armele mele. De multe ori, pentru a-ţi atinge unele obiective dificil de atins, este nevoie de multă muncă şi foarte multă dăruire. Important este să ştii să te adaptezi la multe situaţii, din care multe neplăcute. E nevoie să ştii cum să lupţi cu invidia oamenilor, cu judecata lor, să depăşeşti multe obstacole şi să ai puterea de a merge până la capăt, indiferent de greutăţile cu care te întâlneşti pe parcurs.

Cu toţii avem visuri îndrăzneţe, dar dacă nu facem nimic să le punem în practică, visăm în zadar.

– Ce “paşi” ar trebui să faci pentru a-ţi vedea visul cu ochii?

– De multă vreme (multă pentru mine, puţină pentru alţii!) m-am gândit la aceşti “paşi”, m-am zbătut în fel şi chip pentru a mă apropia de visul meu.

Astfel, am participat la concursuri, am susţinut recitaluri şi concerte cu orchestre – ca solistă – pentru a fi remarcată şi pentru a-mi îmbogăţi palmaresul. Aceste rezultate mă ajută să obţin nişte sponsorizări care să-mi folosească pentru a mă perfecţiona prin masterclass-uri cu mari violonişti din ţară sau din străinătate şi pentru a participa la alte concursuri – internaţionale, mai ales.

Cu aceşti “paşi” continui şi astăzi, doar că într-un ritm mai susţinut, iar uneori, sinceră să fiu, mai “ameţesc”. Dacă nu ai o disciplină formată care să te ajute să-ţi învingi la un anumit moment deraierile de la cursul urmat către atingerea obiectivelor tale, pierzi timpul cu mici plăceri care te îndepărtează de ţinta fixată. Dacă nu îţi stabileşti foarte clar priorităţile care să te apropie din ce în ce mai mult de obiectivul tău, atunci nu vei avea niciodată şansa de a reuşi.

Idealul meu în acest moment este să perfecţionez interpretarea mea până la cel mai înalt nivel posibil şi să concertezpentru că cel mai bine mă simt pe scenă, împărtăşind cu publicul ceva din lumea frumoasă a sunetelor.

Doresc să am o viaţă muzicală echilibrată cu multe colaborări cu diferiţi dirijori, cu orchestre, cu muzicieni. Să cânt peste tot în lume.

https://www.youtube.com/watch?v=1o_T_nYzBNM

– Ce ai făcut de când am stat ultima oară de vorbă?

– De la ultimul intreviu cu dumneavoastă, care a avut loc pe 13 septembrie 2014 , o zi cu noroc, am avut multe experienţe interesante şi trăiri emoţionante.

Am susţinut – pe 3 octombrie – un concert pe scenă Operei Naţionale din Iaşi, alături de Filarmonica de Stat “Moldova”, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT), unul dintre cele mai importante festivaluri de specialitate din Europa. Am interpretat în prima audiţie Concertul nr. 3 pentru vioara şi orchestra de W.A. Mozart. A fost o deosebită onoare să cânt la acel festival, mai ales că acel concert a urmat după întâlnirea cu scriitoarea de origine română Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură. A fost unul dintre cele mai dragi concerte din cele susţinute până acum, având în vedere căldura cu care am fost primită de publicul select prezent în superba sală a Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri”. A fost o atmosfera de vis.

Pe 26 octombrie am cântat pe scenă Ateneului Român din Bucureşti, de ziua Regelui Mihai, că membră a orchestrei bursierilor Fundaţiei “Principesa Margareta a României”, sub bagheta reputatului dirijor, Tiberiu Soare. Pe noi toţi ne-a onorat colaborarea cu celebra pianista Alexandra Dariescu, ieşeancă şi ea, ca mine, care acum este stabilită la Londra. A fost o experienţă extraordinară întâlnirea cu Alexandra, pe care nu o cunoşteam personal, luând-o că model de seriozitate, de dăruire pentru muzică.

malina3

La Ateneu, cu Alexandra Dariescu

În noiembrie am participat la Gala Tinere Talente a bursierilor Fundaţiei Principesa Margareta a României, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, ocazie cu care Principesa Margareta mi-a înmânat diploma de absolvire şi m-a felicitat. A fost o seară de neuitat.

Luna decembrie, cea mai încărcată, a debutat cu un recital promovat de Filarmonica “Moldova” din Iaşi, sub titlul “Arcuşul virtuoz”, recital care a avut loc pe 3 decembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi. Am fost acompaniată de către reputată pianista Verona Maier şi, cu riscul de a părea arogantă pot spune că, într-adevăr, atunci arcuşul meu s-a dovedit virtuoz. Acelaşi recital, alături de aceeaşi pianista, s-a repetat şase zile mai târziu pe scena Ateneului Român din Bucureşti, Sala Mică.

Anul 2014 s-a încheiat memorabil, prin câştigarea trofeului Oamenii Timpului la categoria Tinere Valori, din cadrul Galei Oamenii “Timpului” 2014. Gala a avut loc la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi.

Am început anul 2015 cu dreptul, deoarece două evenimente mi-au dat mari speranţe pentru viitorul apropiat. Unul din acestea a fost câştigarea unei noi burse la Fundaţia “Principesa Margareta a României”. Al doilea eveniment, deosebit de încurajator, a fost recitalul susţinut la Gala IEBN (Europe Business Network Institute), când oameni de afaceri deosebit de binevoitori s-au oferit să mă sprijine în vederea participării la pregătirea de specialitate în străinătate.

Pe dată de 23 februarie am avut bucuria de a cânta din nou pe scenă Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri” din Iaşi cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Clubului Rotary din Iaşi. Recent am fost desemnată de către Tineretul Naţional Liberal din Iaşi în cadrul Galei Tinerelor Valori că fiind “Cel Mai Bun Tânăr Artist”, premiu ce a însemnat pentru mine încă o recunoaştere a muncii şi a dăruirii mele pentru muzică.

Participarea la Concursul Internaţional de Vioara “Erich Bergel” de la Sibiu care a avut loc în urmă cu două săptămâni mi-a adus un nou premiu întâi. A fost un sentiment extraordinar pentru mine să văd că sunt apreciată de profesionişti, iar munca depusă îmi este răsplătită.

Şi nu în ultimul rând, pe 30 martie, am fost prezentă la deschiderea stagiunii de recitaluri ale Fundaţiei Principesa Margareta printr-un moment artistic.

malina1

Cu Principesa Margareta

– Ce planuri ai pentru următoarele luni ?

– Din acest an am început să îmi selectez proiectele în care mă implic, după o perioadă în care răspundeam aproape tuturor invitaţiilor.

Mă concentrez mai mult pe ceea ce am de făcut pentru o carieră solistică şi pe ceea ce îmi este benefic pe termen lung. Desigur, voi lua parte la evenimentele pe care le voi considera importante. Cred că în acest fel sunt pe drumul cel bun în dezvoltarea mea.

Totuşi, am multe planuri pentru acest an, nu ştiu câte se vor realiza, deoarece această depinde şi de sponsorizările de care voi beneficia.

La acest nivel de performanţă, pregătirea Mălinei costă foarte mult. De aceea, cred că ORICE contribuţie financiară contează. ORICINE o poate sprijini pe Mălina cu donaţii în contul RO67BRDE240SV55396292400, deschis pe numele ei. 

Sper că măcar două să se realizeze: să pot participa la un masterclass şi la un concurs internaţional.

Pentru a fi performer în domeniul muzicii, ca şi în oricare alt domeniu, trebuie să te ridici la nivelul celor mai buni din domeniul respectiv, iar acest lucru nu-l poţi face decât dacă înveţi secretele meseriei de la dânşii.

Acest lucru mi-l doresc cu multă tărie, realizarea obiectivului meu depinzând de felul în care voi fi sprijinită.

În România. lucrurile sunt încă la început, nu că ne-ar lipsi oamenii cu resurse financiare considerabile, din contră. Deocamdată în sfera preocupărilor lor nu intră, de regulă, arta – în general; muzica clasică – în particular.

Există, totuşi, întotdeauna speranţa, chiar şi într-o ţară în care realitatea împovărează, iar oamenii găsesc mai uşor motive pentru a se cufunda în ofuri copleşitoare. Nu e simplu să fii optimist în România, însă nici imposibil nu este. Trebuie doar să te încăpăţânezi suficient de tare cât să descoperi experienţele pozitive, lucrurile bune, realităţile fericite.

Acum mă pregătesc pentru susţinerea unui recital în Italia, la Veneţia.

Este pentru prima dată când voi susţine un recital în străinătate: timp de o oră şi ceva. eu voi fi protagonista, iar repertoriul cu care mă pregătesc este unul foarte complex. Mereu am fost convinsă că muzica clasică este o fereastră spre armonia cu sine şi cu celălalt, o lume deschisă tuturor şi că fiecare merită şansa de a o explora, iar prin programul meu sper să reuşesc să conving şi publicul străin de acest lucru.

Tot în luna mai am prevăzut şi un concert de caritate. Pentru mine este minunat să-i pot ajuta din inimă pe cei care au nevoie, pe cei aflaţi în suferinţă, fără să aştept vreo recompensă. Doresc să mă implică activ şi efectiv în ceea ce se întâmplă în jurul meu.

Principala mea preocupare în anul acesta rămâne pregătirea sub îndrumarea profesorului meu, reputatul violonist şi director al Filarmonicii din Iaşi domnul Bujor Prelipcean, pentru un important concurs, ţinut secret deocamdată. Veţi afla de el la timpul potrivit !

Cei care vor să o cunoască pe Mălina o găsesc aici sau scriindu-i la adresa malinacviolin@yahoo.com.

P.s. Îi datorez întâlnirea cu Mălina CIOBANU doamnei Elisabeta Stănciulescu, antreprenor DACIAS-VIP, cu care colaborez. Despre Mălina am citit, întâia oară, pe site-ul dumneaei: Cum gândeşte un performer de 15 ani: violonista Mălina Ciobanu 

Citiţi şi primul meu interviu cu Mălina CIOBANU“Deocamdată, în visurile mele nu a apărut niciun Făt-Frumos…”