Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii
Părea că vărsa lavă.

Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii
Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii…
Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Şi-l ocărau tâlharii.

Răstignirea lui Hristos

Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria
Şi-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mamă
Alături Magdalena, în lunga ei maramă,
Ţipa văzând urgia.

Departe ucenicii priveau fără putere…
N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă
Cu el se năruise nădejdea lor întreagă
Şi fără mângaiere.

Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecură fariseii cu feţele smerite
Şi bărbile-argintate.

Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste
În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

Vasile VOICULESCU  (1884 – 1963) a fost un scriitor și medic român. A fost poet, nuvelist, romancier, dramaturg. A cunoscut oroarea închisorilor comuniste (1958 – 1962), condamnat fiind din eroare judiciară alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.) 

În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. (Sursa – aici)

* Icoană pe sticlă: Răstignirea lui Iisus Hristos. Deţănător Academia Română – BUCUREŞTI

Copyright: