Vineri, 11 octombrie 2019, e ultima zi pământească a scriitorului basarabean Ion Moraru, autorul tulburătoarei trilogii memorialistice Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc. Cartea a fost publicată la Chișinău după 1990. În România a apărut în 2018, la Editura Nicodim Caligraful a Mănăstirii Putna.

Citesc constant literatură română din Basarabia de vreo 10 ani, scriu despre aceasta, dar niciodată până anul trecut nu auzisem de Ion Moraru. Numele lui nu e pomenit în volume de critică literară. Nu am găsit pe internet decât vreo două cronici recente la trilogia sa. În plus, basarabenii pe care i-am întrebat câte ceva despre existența lui nu mi-au spus multe lucruri.

Cineva și-a amintit că, la un moment dat, Ion Moraru a apărut în niște contexte politice învolburate, iar acest lucru nu i-ar fi adus beneficii de imagine. Dar cei mai mulți au recunoscut că – pur și simplu – nu știau absolut nimic despre el.

Dar cine este scriitorul basarabean Ion Moraru?

Un exemplu de verticalitate. Un om devotat neamului său, țării, credinței ortodoxe și limbii materne. Un mărturisitor.

*

Ion Moraru s-a născut în 1929, în Mândâc, Basarabia. Adolescent fiind, a intrat în detașamentul de rezistență anti-sovietică „Sabia Dreptății”, care făcea parte din organizația „Arcașii lui Ștefan cel Mare”. A fost arestat pentru prima oară în 1947, în calitate de element periculos și de dușman al poporului. Avea, pe atunci, 18 ani.

În 1950, este arestat din nou, închis, torturat și judecat. Primește o condamnare de 25 de ani de închisoare, care includeau 10 ani de exil în Siberia. După șase ani de peregrinări prin pușcării și prin lagărele din inima Rusiei, este eliberat.

Trilogia sa vorbește în primul rând despre aceste experiențe petrecute în închisorile din Chișinău, Odessa, Moscova, Ruzaevka (pe Volga) și în lagărele Dubovka, Maikaduk, Ekibastus, Spassk, Aktas. Și ar trebui să fie citită de oricine dorește să afle ce s-a întâmplat cu românii din Republica Moldova, în perioada sovietică.

Anul acesta, când Ion Moraru a împlinit 90 de ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit Ordinul Sanctus Stephanus Magnus pentru mireni. Distincția și diploma i-au fost înmânate de către Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, pe 8 martie, acasă, în Basarabia.

Părintele Stareț i-a dăruit și o diplomă pentru contribuția la activitățile Mănăstirii din Anul Centenar 2018. Tot atunci Ion Moraru a primit o scrisoare de felicitare din partea Președintelui Academiei Romane, academicianul Ioan-Aurel Pop. Iar scriitorul Adrian Alui Gheorghe, președintele Asociației Culturale Conta din Piatra Neamț, i-a acordat diploma Vrednicie și Credință pentru opera literară memorialistică, pentru demnitate și pentru curaj civic.

La atât se reduce, deocamdată, recunoașterea publică românească a meritelor lui Ion Moraru.

*

Din păcate, nu l-am întâlnit niciodată pe Ion Moraru. L-am urmărit în filmările existente pe internet; i-am citit cartea și interviurile.  

Dintr-un articol publicat în Cuvinte către tineri, revista Mănăstirii Putna, am reținut această mărturisire a sa:

„Mă rog Bunului Dumnezeu, așa cum pot, ca să ajung până în anul 2018, poate atunci voi fi recunoscut de țara mamă că eu sunt român.

M-am adresat României să-mi retrocedeze cetățenia română și m-a trimis la zeci de birouri să le bat pragurile – când eu nu-s bucuros de pragul meu, care e înalt. Și sunt mâhnit, e regretabil, pentru că am declarat sus și tare în timpul ocupației ruso-bolșevice că sunt român și am înființat chiar și o secție a „Arcașilor lui Ștefan cel Mare” din Cubolta pe care am numit-o „Sabia Dreptății” și am început lupta de rezistență și de împlinire a visurilor noastre când eram încă la hotarul dintre adolescență și tinerețe, nedându-mi seama că în fața mea stă un monstru enorm, grozav, care sfârtecă totul. Și apoi, la toate cercetările, afirmând că sunt român, primeam torturile care le trăsneau prin minte…

A fi român, pentru mine, pentru soția mea și pentru copiii mei înseamnă a fi om integru. A fi unit cu credința creștin-ortodoxă, a fi unit cu cele mai din străfunduri rădăcini ale neamului românesc, începând încă de la vechii traci și apoi de la geto-daci… A fi un luptător înverșunat pentru Unire…

Orice durere, orice eșec, orice nereușită ai avea în viață, strânge din dinți, dar nu te plânge, ci așază-te și ia totul de la început!”

*

Ion Moraru, scriitorul, patriotul, mărturisitorul român din Mândâc, Basarabia, a murit miercuri, 9 octombrie 2019.

Nu avea cetățenie română, deși o solicitase cu ani în urmă. 

Sunt sigură însă că a avut grijă Dumnezeu să îndrepte această scăpare omenească.

Cred că, în ziua în care-a hotărât să-l cheme în veșnicie, Dumnezeu a scris atât pe biletul de intrare a lui Ion Moraru, în Împărăția Sa:

Ion Moraru – ROMÂN!

Ioana Revnic

68/#100denume

Aflați  mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.