Masthead header

În inima Bucureștiului, am trăit printre Brazi…

Sunt 30 de ani de la Revoluția din 1989 și – parcă – vorbim prea puțin despre sacrificiul celor care au pus libertatea mai presus de propria viață. La fel cum uităm să îi pomenim și pe martirii noștri. În urmă cu câteva săptămâni, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București a găzduit expoziția „Brazii” a Elenei Murariu, dedicată Martirilor Brâncoveni, Martirilor care au clădit România, dar și Eroilor Revoluției Române din 1989. 

Tinerii căzuți atunci, ca și tinerii Brâncoveni, sunt „Brazii” tăiați prea devreme, uitați, aruncați, uneori… care însă pot renaște prin tinerii de azi. Lor, în primul rând, le-a fost adresat acest proiect. Mulți copii au vizitat expoziția. Iată mărturiile unora dintre ei, elevi în clasa a IV-a „Principesa Elisabeta” la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”!

 

MATEI CALISTRU:

În februarie am fost la o expoziție numită: „Brazii”. Aceasta a fost organizată în cadrul Liceului Ortodox „Anastasia Popescu”, sectorul 2. Când am ajuns acolo, am fost întâmpinați numai de lucrări frumoase. Prima era cu un brad mic și tânăr care era înconjurat de 4 brazi ofiliți. Aceasta operă a atras multe priviri. Ea era înconjurată de multe alte picturi sau poze cu eroii de pe vremea comunismului.

După un sfert de oră de admirat toate aceste opere, a venit doamna Elena Murariu.
Ea ne-a făcut o mică introducere despre expoziție și de fiecare dată când vedea pe cineva că nu era atent, în loc să certe, îmbrățișa, un aspect observat de mulți copii, de aici eu remarcând dragostea ei pentru copii.

Apoi am mers într-o altă sală pe care eu o numesc „Camera Brâncovenilor”. Toate lucrările din acea cameră erau închinate lor. Lucrările de acolo îți dădeau  un sentiment de curaj, datorită sacrificiului făcut de Brâncoveni, ca să apere țara și religia noastră.

 

NECTARIE BOSTAN:

În inima Bucureștiului, am trăit printre Brazi…

Expoziția a fost, din punct de vedere artistic, extraordinară şi, prima expoziție văzută de mine, mai presus de celelalte de până acum…

Am trei motive pentru care mi-a plăcut. În primul rând, mi-a plăcut acea idee, cu niște brazi morți, căzuți, iar în mijloc, un brăduț verde. Ideea vrea să spună că acei brazi, morți și căzuți, erau eroii, iar brăduțul verde, eram noi.

Ceea ce am considerat că este uimitor este că am văzut un tablou, cu un bebeluș numit Vladimir, care a fost omorât la numai o lună. Povestea despre uciderea lui Vladimir este că, într-o  zi de război, un glonț a pătruns prin fereastra casei lui Vladimir, prin pătuț, iar apoi, în copil. Mult au jelit părinții după ce au aflat de moartea lui Vladimir. După o perioadă scurtă de timp, părinții l-au denumit pe copil ca erou (asta mi s-a părut mie uimitor).

Și la tabloul „Uciderea pruncilor de un an”, mi s-a făcut și mai milă și era cât pe ce să plâng, dar m-am abținut, că aşa fac bărbații adevărați.

După, am văzut niște tablouri, cu poze alb-negru, despre niște oameni. Acei oameni erau eroii. Eroii s-au sacrificat pentru noi și pentru țara noastră. Mi s-a rupt inima când am văzut tineri eroi care au murit în război. Uitându-ne la tablouri, am simțit să plângem cu lacrimi și să-i cinstim pe cei care ne-au salvat de la moarte. Dacă nu erau ei, în zilele noastre poate nu ne puteam bucura de aceleași libertăți.

Concluzia este că expoziția a fost copleșitoare și emoționantă și e un semn să ne reamintim de eroii de la Revoluție și să îi cinstim cum se cuvine.

ALEX BORTAN

Am plecat gânditor de la expoziție; înţelegând despre ce vorbeau părinţii mei, ce îmi spuneau ei şi despre ce tot auzeam eu în legătură cu Revoluţia, mi-am dat seama că Brâncovenii şi eroii de acum 30 de ani au făcut sacrificiul suprem pentru acelaşi scop: libertatea. Fie că au luptat cu o ocupație străină, fie că au luptat cu un sistem nociv, ei au avut un rol hotărâtor în stabilirea valorilor generaţiilor viitoare.

Și deși acești oameni au trebuit să moară,  noi nu o să-i uităm niciodată pentru curajul de care au dat dovadă. Mulțumită  lor, astăzi ne putem bucura de libertăți, la care altădată nici nu se putea visa: libertatea de exprimare și libertatea de decizie a propriului destin. Așa cum brazii aduc stabilitate locului în care cresc, așa și acești luptători au ajutat societatea să  evolueze.

Faptul ca a fost nevoie de sacrificiul suprem și acum 300 de ani și acum 30, ne arată cât de fragil este succesul obținut. Ca să putem păstra în continuare ce au obținut eroii noștri, trebuie să ne implicăm cu toții cu principii sănătoase în viața societății.

 

SOFIA BUTUC:

Câți dintre voi ați fost la expoziția “Brazii”? V-a plăcut sau nu v-a plăcut? Eu am fost și am rămas profund impresionată după ce am văzut-o, chiar dacă nu se vedea acest lucru pe chipul meu.

Când a început proiectul și-a imaginat că există o horă a eroilor revoluției, a martirilor și a oamenilor de astăzi. Un lucru extraordinar este că i-a luat aproximativ 30 de ani să facă o parte din proiect și nici  până în prezent nu a terminat. Partea de proiect făcută reprezintă peste 200 de lucrări. Mi se pare destul de greu să ai atâta răbdare pentru a finaliza un proiect. A făcut sculpturi și a căutat poze cu eroii revoluției. Unele poze erau șterse semnificând uitarea lor de către noi. Ce mi s-a părut deosebit este că printre eroii Revoluției se afla și un bebeluș care se numește Andromil Vladimir, care avea aproximativ o lună când și-a dat duhul.

Un alt lucru deosebit la care nici nu m-aș fi gândit sau imaginat este faptul că ne putem asemui ca fiind brazi tineri, mici și nedoborâți, iar martirii și eroii Revoluției, brazii bătrâni, mari și doborâți. Martirii sunt cei care s-au sacrificat pentru a se menține în religia creștinilor ortodocși. Să nu uităm că pe lângă fotografii erau și sculpturi pe care erau pictați Brâncovenii și alți sfinți. De ce sunt pictați Brâncovenii în afară de Maria Brâncoveanu? Pentru că erau martiri. Știați că pe vremea lor nu existau poze? Câteva sculpturi erau puse în sală de parcă făceau o horă. Un lucru original este faptul că  în partea exterioara a horei erau pictați cu ochii închiși, iar pe cealaltă parte cu ochii deschiși.

La final ne-a cerut să desenam un brad și să-i dăm un nume. Pe scurt, a fost super !

ANA STANCIU:

Într-o zi de școală, am plecat cu colegii mei la expoziția ”Brazii”, expoziție închinată eroilor Revoluției din 1989 și familiei Brâncovenilor.

Autoarea expoziției, Elena Murariu, ne-a povestit ca noi trebuie sa ne asemănăm cu brazii, să nu ne aplecăm în fața dușmanilor, să dăm dovadă de demnitate, așa cum ne-au dovedit familia Brâncoveanu sau eroii Revoluției.

În prima încăpere, am observat mulți brazi tăiați, iar in mijloc era un brad viu, care avea în spate o lucrare, numită ”Coloana Curcubeului” cu picturi cu familia Brâncoveanu. În dreapta și în stânga Coloanei Curcubeului erau poze cu eroii din revoluție. Doamna Elena Murariu ne-a explicat ca aceasta coloana este umbra bradului, pentru ca, deși au murit, membrii familiei Brâncoveanu încă trăiesc în cer.

În a doua încăpere, am văzut o lucrare cu mai multe plăcuțe de lemn, reprezentând o horă a familiei Brâncoveanu.

Aceasta expoziție m-a făcut să mă gândesc la trecutul nostru și mi-am dat seama că fără familia Brâncoveanu poate am fi avut alta religie și fără eroii Revoluției n-am fi fost liberi.

A fost o expoziție uimitoare!

 

SOFIA POPESCU:

Dragă doamnă Elena Murariu,

Brazii mereu au păstrat legătura între Cer și Pământ. Cerul și Pământul sunt două lucruri diferite. Sus este armonie, pace  și fericire , iar jos mai sunt și lucruri rele. Bradul se poate înălța până în nori. Așa sunt și oamenii adormiți pentru totdeauna. Sufletul merge sus și pe pământ rămâne trupul, adică rădăcina.

Vizitez expoziția “Brazii”. Mă cuprinde tristețea. În fața mea sunt așezate 33 de portrete. Chipurile fotografiate zâmbesc ușor la noi, brazii  tineri. Îmi pare rău de toate aceste persoane pe care chiar vreau să le numesc eroi. Mă gândesc la acești oameni care au participat la Revoluție și cât de greu le-a fost. Oare prin ce au trecut?  Poate ca acele poze îți dau fiori la prima vedere, dar ei au fost eroi adevărați care au luptat pentru libertate și pentru drepturi. Am înțeles că aveau și niște slogane și cel mai mult mi-a plăcut acesta: “Vom muri și vom fi liberi!”

În a doua încăpere era vorba de familia Brâncoveanu. Și ei au avut o istorie nu tocmai ușoară. De data aceasta lucrările au fost pictate. Picturile erau reprezentate cu multe culori și detalii. Această familie a vrut să apere credința și țara. Brâncovenii sunt singurii pe care îi cunosc ca eroi care chiar și-au pus dorința de a apăra credința și pe Dumnezeu.

Aceasta expoziție mi s-a părut foarte plină de sentimente și acum înțeleg că fiecare lucru are importanță. Prin credința lor,  Brâncovenii ne-au dat un viitor bun, la fel cum au făcut-o eroii Revoluției prin actul lor de curaj.

Pe scurt aș vrea să spun ca eroii trebuie cinstiți și niciodată uitați.

Cu stimă,

SOFIA POPESCU

DAVID HOMEAG:

Părerea mea despre această expoziție și despre personalitatea Elenei Murariu este una foarte bună. Elena Murariu, adică organizatorul și artistul care a pregătit și prezentat această expoziție, are foarte multă imaginație și răbdare. Nu mi-a venit să cred atunci când am auzit că a lucrat la acest proiect aproximativ treizeci de ani, dar se pare că efortul a meritat. Toate exponatele care au fost prezentate în cadrul expoziției au fost niște lucrări extraordinare.

Lucrarea care mi-a plăcut mie poartă numele de “Butucul Înflorit” și reprezintă un brad crescut din care răsare frumos Familia Brâncoveanu. Lucrarea este realizată din lemn și pictată în culori deschise. Toți copiii s-au bucurat de expoziția aceasta.

Au fost și lucruri amuzante care priveau personalitatea Elenei Murariu, cum ar fi: în loc să certe, ea iubește.

Am făcut o activitate în care fiecare și-a desenat bradul propriu pe foi și aceea am găsit-o ca fiind interesantă și provocatoare. Elena Murariu are principii și convingeri fascinante. Pe scurt, ea și-a imaginat că un brad este o persoană pentru că bradul stă tot timpul drept și trăiește la nesfârșit.

 

VLAD PRUNDEANU:

Părerea mea despre expoziţia “Brazii” este una foarte bună.

Când îi auzi numele ţi se pare o expoziţie ca oricare alta, dar nu este deloc aşa. Acolo am văzut multe poze alb-negru cu eroii care au mers la Revoluţie. Mi-a atras atenţia o poză cu un bebeluş. Cineva de la şcoala noastră a întrebat dacă acel bebeluş a murit la acea vârsta sau părinții au pus-o pentru că nu mai aveau alte poze . Răspunsul m-a şocat când am auzit că bebeluşul murise atunci.  Pentru o secundă mi s-a făcut milă de el și m-am gândit cum ar fi fost totuși viața lui dacă nu ar fi avut loc acel eveniment în istoria Țării noastre.

Revenind la expoziție, cel mai mult mi-a plăcut că în colţul din stânga și cel din dreapta erau brazi uscați, iar în mijloc un brăduţ frumos si înverzit. Doamna Elena Murariu ne-a explicat ca acel brad  are legătura cu o coloana din spatele lui. Coloana aceea se numea simbolic “Coloana Curcubeului”. Dar, ghiciţi ce? Nu era colorat în toate culorile curcubeului, ci era colorat doar în rosu, galben si albastru. În vârful ei erau şase chipuri din familia Brâncoveanu.

Apoi am mers în a doua sală unde am văzut multe lucruri sculptate în lemn. În mijlocul sălii erau şapte lemne sculptate, iar în vârful lor erau aceleaşi chipuri de pe “Coloana Curcubeului”, dar acolo erau şase si aici sunt şapte. Oare, de ce? Vă spun eu: al şaptelea, mai bine zis a şaptea persoană era o femeie din familia Brâcoveanu. Ea se pare ca nu murise ca o martiră, dar ducea o viață asemănătoare acestora ajutându-i pe cei rămaşi în viaţă să supravieţuiască.

După părerea mea Elena Murariu este o persoană foarte calmă și înţelegătoare. Avea un răspuns pentru fiecare întrebare, o îmbrățișare caldă pentru toți brazii frumoşi și cuminţi, adică noi, copiii invitați să îi vedem expoziția.

Înainte de a ieşi din sală, mi-a atras atenţia un tablou care se numea „Pescuirea Moaştelor Sfinţilor Brâncoveni”, pentru ca erau cei şase Brancoveni în apă și o undiță care îi pescuia.

Pe scurt, a fost cea mai minunată și mai frumoasă expoziţie pe care am văzut-o.

Bunatate.ro

 

Supervizare texte prof. Raluca Ciobanu

Fotografii de Cristina Zamfirescu

L i k e   u s !