Masthead header

Profa de bio

De ce mi se face pielea de găină, când îmi e frig? De ce sughit? De ce îmi ia foc toată gura, când mănânc un ardei iute? De ce închid ochii, atunci când dorm? De ce nu au gemenii amprente identice? De ce lacrimile sunt sărate? De ce clipim?
*

Dragă Claudia,

O fostă elevă a noastră mi-a spus că ai știut să răspunzi tuturor De ce-urilor? cu care te-a bombardat în cei patru ani cât i-ai fost profesoară. Și că anume căuta întrebări ciudate, ca să te prindă pe picior greșit. 

Îmi amintesc că m-am nimerit mai demult la o oră cu elevii cărora le predam amândouă, la Școala „Oltea Doamna” din Oradea. Tu – biologie. Eu – română. M-a frapat dezinvoltura copiilor, care te asaltau cu noi și noi și noi întrebări. M-a surprins curiozitatea lor neobosită, pe care la orele noastre eu nu reușeam să le-o stârnesc mereu. Apoi, am remarcat cum le puneai tu întrebările: astfel încât mintea lor să intre în alertă și să facă legături. Totul devenea important pentru copii, atunci. Ce știau deja, ce trăiau, ce observau în jurul lor.

Dar oare de ce îți amintesc, acum, de toate acestea?! 

Este ziua ta azi și m-am gândit să îți fac un cadou… povestit. 

Mi-ar fi la îndemână să povestesc despre faptul că ne-am împrietenit pe loc, de cum ne-am întâlnit prima dată. Că o asemenea împrietenire nu mi s-a mai întâmplat cu nimeni, nicicând. Că am încredere în tine. Că ești un OM pe care oricine se poate baza. Că urnești lucruri și oameni de neurnit. Că ești o profesoară pe care o iubesc TOȚI elevii. (Țin minte cum te ovaționau – întotdeauna – la festivitățile școlii… Pe noi, ceilalți profesori, abia de ne aplaudau.)

Aș mai putea să adaug altceva. Că din tot ce am lăsat în urmă, mutându-mă de la Oradea la București, de tine și de timpul pe care îl împărțeam amândouă mi-e mereu foarte, foarte dor. Aș deveni, însă, excesiv de sentimentală. Și te-aș enerva.

Așa că, draga mea Claudia, îi las pe alții să vorbească în locul meu. 

Cu mult drag și cu recunoștință, 

Prietena ta

*

Carla Marin, studentă la Universitatea din Oradea, Facultatea de Drept: „Dragoste la prima vedere!….așa aș putea descrie relația mea cu biologia din gimnaziu și asta datorită doamnei profesoare Claudia Zbârcea.

Profa de bio, așa cum îi spuneam noi, elevii de la Școala Gimnazială „Oltea Doamna” din Oradea, a fost mai mult decât un dascăl convențional. A fost profa aceea pe care o îndrăgea toată școala, profa care știa mereu să-ți capteze atenția și să te introducă în povestea ei. De fiecare dată găsea proporția justă între sobrietate și camaraderie, orele de biologie fiind o adevărată plăcere. Totul era interactiv. Ne stimula să ne implicăm în discuții, ne provoca cu fel de fel de întrebări, instrumentul de bază la orele de biologie fiind logica.

Niciodată nu s-a limitat doar la tradiționala programă, ci a depășit granițele specialității sale, contribuind la formarea și la dezvoltarea noastră. Pentru mine, doamna profesoară Claudia Zbârcea va fi mereu una dintre profesoarele mele de suflet. O profesoară care mi-a marcat viața de elev într-un mod pozitiv și care m-a ajutat să cresc frumos, sădind în sufletul meu dorința de a acumula cât mai multe cunoștințe și credința că TOT ceea ce faci cu iubire continuă să dăinuiască.

Pentru toate acestea și pentru multe altele, nu pot decât să-i mulțumesc! Mă bucur că am avut ocazia să-i fiu elevă, să cunosc un OM care a încercat și a reușit să facă din mine un OM.”

*

„Doamna profesoară Claudia Zbârcea a fost pentru mine o sursă de inspirație, având o contribuție semnificativă la alegerea propriei mele cariere. Mi-am dat seama din primele ore că are un talent extraordinar de a preda, iar entuziasmul pentru știința vieții îi radiază din întreaga ființă, devenind molipsitor.

Cu cunoștințele acumulate în clasa a șaptea am putut da testele până prin clasa a XI-a, fără a învăța prea mult în plus.

Mi-a pus o bază solidă și mi-a stârnit interesul într-o asemenea măsură, încât am renunțat la matematică (la care m-am pregătit pentru olimpiadă până în clasa a X-a) și am decis că vreau să studiez biologia și biochimia.

Doamna profesoară m-a ajutat foarte mult și în clasa a XII-a, când mă pregăteam pentru A-levelul la biologie, întărindu-mi convingerea că este un pedagog deosebit și nu numai, căci este dornică de a afla mai mult și de a se autodepăși, demonstrând o pasiune reală pentru știința pe care o predă. Astfel, deși ar fi putut foarte ușor să facă cercetare, a ales să le dea elevilor mai departe cunoștințele și o admir pentru dedicarea și pentru talentul care trezesc în oricine dorința de a aprofunda acest domeniu.

Îi mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine și pentru mulți alții, fiind unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am avut vreodată.

Cu drag, Rebecca Smausz, studentă la Neuroscience la University of Manchester

 *

Oana Gui, studentă, Business Academy Aarhus, Århus, Danemarca: „Uitându-mă înapoi spre anii petrecuți în clasele V-VIII ar fi multe lucruri de amintit, dar mai ales multe persoane. Una dintre ele este fosta mea dirigintă, doamna profesoară Claudia Zbârcea, un om care rămâne neschimbat peste ani – am ajuns să aflu recent asta, de Crăciun, la o întâlnire cu clasa, ultima întrevedere fiind acum 6 ani, la terminarea școlii generale.

Doamna Zbârcea a fost și profesoara noastră de biologie, dar nu acesta este motivul pentru care am să mi-o amintesc mereu, ci puterea de înțelegere pe care a avut-o față de noi, mai ales față de mine, în cei 4 ani petrecuți împreună.

Eu am făcut mereu parte din categoria „copii dificili și temperamentali”, situație deloc ușoară pentru un profesor, darămite pentru un diriginte. Doamna mea dirigintă, un titlu care nu se va schimba niciodată, a știut cum să transforme franchețea și „tupeul” meu în curajul și în sinceritatea care acum, la aproape 20 de ani, mă definesc și mă ajută în viața de tânăr adult.

Voi adresa mereu cuvinte de mulțumire doamnei Claudia Zbârcea, pentru abilitatea și pentru talentul cu care ea a reușit să mă educe (în adevăratul sens al cuvântului); să mă formeze – într-un moment important, dar totodată critic al dezvoltării mele.

*

Carina Marin, studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, paramedic 1 la Smurd Cluj: „Doamna profesoară Claudia Zbârcea este dascălul care a convins acum 12 ani o fetiță baiețoasă, plină de viață (poate prea plin de viață !), care avea în minte pe vremea aceea numai sport, lupte și antrenamente, să stea puțin liniștită, să ia loc la masa de studiu din proprie inițiativă și să deschidă cărți și atlase de anatomie – altele decât cele obligatorii pentru școală.

Căci pe acelea le parcursese deja și nu, nu au fost de ajuns să hrănească interesul și curiozitatea ce și-au făcut loc în mintea acelei fetițe, după orele de biologie…

Acea fetiță băiețoasă sunt eu!

Nu m-am schimbat foarte mult de atunci, atât doar că acum, în mintea mea și-au mai făcut loc și alte gânduri, o mulțime de pagini citite, ghiduri de tratament și diagnostice diferențiale pe care acum, în prag de licență, trebuie să le adun.

Sunt studentă în anul 6, la facultatea de medicină. Și, ca la orice final de etapă, mai cad pe gânduri uneori și rememorez cele întâmplate, întrebându-mă, totuși, eu de unde am început de fapt drumul ăsta? De ce l-am început?

…Ei bine, vă spun cinstit că nu am știut din clasa a 7-a că vreau să dau la medicina. De fapt, sunt dintre aceia care au luat hotărârea asta chiar târziu, dar cărarea fusese pregătită pentru primii pași, într-o vreme în care, pentru mintea mea de copil, astfel de gânduri erau prea mari.

În clasa a 7-a mi-a plăcut surprinzător de mult anatomia. Și, da, am ajuns să o studiez ulterior. Dar cea care m-a învățat – PRIMA – anatomie umană, a fost doamna profesoară Claudia Zbârcea, care, de altfel, a avut și cea mai grea misiune: aceea de a convinge copilul din mine că și altceva în afară de sport ar putea fi interesant.

Apoi, la un moment dat, m-a învățat că există un așa-numit “prim ajutor”; că și eu pot ajuta alți oameni în situații de urgență, până vin cei mai pricepuți – medicii. 

Au fost semințe sădite în mintea unui copil, căruia nici prin cap nu i-ar fi trecut atunci, că 12 ani mai târziu, va fi pe cale de a ajunge medic! Cu pricepere și, cel mai important poate, cu o dăruire imensă, de către doamna profesoară. Acum, recunoștința mea e imensă. De aceea, vreau să spun clar și răspicat – Mulțumesc, doamna profesoară!

*

Mario Marian,  student la Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației, Universitatea din Oradea: „Având ocazia de a o vedea pe doamna dirigintă după mai bine de 5 ani de la încheierea ciclului gimnazial, constat că aceasta nu s-a schimbat cu mult, nici fizic, dar nici ca persoană. Și rămâne același suflet tânăr, o persoană deschisă, cu o viziune flexibilă, cu care ai oricând ce discuta pe diverse domenii și o persoană de la care poți cere chiar un sfat.

Apreciez faptul că, pentru dânsa, titulatura de profesor nu este doar o meserie, iar acest lucru se vede cu atât mai mult după trecerea timpului, constatând cum se păstrează pasiunea și dorința de a fi un izvor puternic de informație, dar mai ales de EDUCAȚIE pentru copii. Doamnei diriginte îi urez cu ocazia zilei de naștere, în continuare, o viață falnică și longevivă precum un stejar cu ramuri puternice și o coroană foarte bogată.”

*

„Când mă gândesc la doamna Claudia Zbârcea îmi amintesc de toată încrederea pe care a investit-o în mine. La toată grija și la dragostea pe care știu că mi le poartă. Pentru mine, este mai mult decât doamna profesoară. Este o persoană de care mă simt legată sufletește, căci relația profesor-elev întreprinsă a depășit acele limite grație omului minunat și implicat care este. O parte din ceea ce va însemna viitorul meu vă datorez și dumneavoastră, doamna profesoară, căci ați avut o mare implicare în dezvoltarea mea, atât ca om cât și din punct de vedere intelectual!

Vă doresc sa aveți parte de cât mai multă seninătate, de liniște și de mulți mulți ani fericiți! Vă îmbrățișez cu mult drag! Cociuba Ioana, studentă la Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea

*

Doamna dirigintă…

Când aud aceste două cuvinte, în mintea mea este zugrăvită în culori calde imaginea doamnei profesoare de biologie, Claudia Zbârcea. Acest om frumos mi-a deschis orizonturile înspre cunoașterea și înțelegerea tainelor lumii vii, lucru de care mă agăț și în ziua de astăzi, când sunt mândră de alegerile făcute în viață. Prin atitudinea ei; prin devotamentul dovedit de orele în șir de explicații; prin armonia orelor de biologie; prin acordarea de sfaturi constructive, a reușit să îmi șlefuiască gândirea, având un impact enorm asupra mea. Cu siguranță este un exemplu pentru mine. Vă doresc un călduros la mulți ani, doamnă dirigintă, și vă mulțumesc pentru tot! Vă iubesc!” 

Cu drag, Andreea Ardeleanu, Facultatea de Medicina Veterinară, Cluj Napoca

 *

Theodor Oprea, elev la Colegiul Național Emanuil Gojdu Oradea: „Doamna dirigintă Claudia Zbârcea este persoana care reprezintă pentru mine cea de a doua mamă, o profesoară excelentă și un exemplu de urmat. Are o personalitate caldă, mereu dispusă să îți ofere ajutorul și cunoștințele sale. Îi mulțumesc pentru tot ceea ce a făcut pentru mine și îi urez un călduros La mulți ani!” 

*

Eugen Oci: „Îmi amintesc cu mare drag de doamna dirigintă Claudia Zbarcea, de fiecare sfat dar și de fiecare mustrare – lucruri pe care azi le apreciez mai mult decât oricând. Mereu aproape de noi elevii și pregătită în fiecare moment cu o vorba blândă, părintească, a știut să își câștige respectul și dragostea noastră. Azi, după absolvirea unei facultăți de Stiinte Economice la Cluj-Napoca și în timp ce urmez cursurile unei școli de poliție, îi transmit toate gândurile bune și ii doresc doamnei diriginte multă sănătate, pentru a-și pune amprenta asupra viitoarelor generații.”

*

Crina Cicortaş, Consilier juridic în cadrul Safe Services Management and Insolvency IPURL: „Am avut privilegiul să fiu elevă în prima clasă pe care doamna Claudia Zbârcea a ales să o „crească” în cadrul Şcolii Generale „Oltea Doamna”.

Cu toate că s-a pricopsit cu un grup de elevi năzdrăvani şi puţin cam aiuriţi (în special eu !), a reuşit întotdeauna să păstreze o relaţie strânsă cu toţi, să ne fie ca o soră mai mare, căreia puteam să i ne destăinuim şi de la care primeam, întotdeauna, cel puţin o vorbă bună, de îmbărbătare.

Cred că a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de elev şi mai cred… de fapt, sunt sigură!, că asta se datorează Direi!”

Ioana Revnic, coordonator
MULȚUMIRI TUTUROR AUTORILOR!

50/#100denume

Aflați  mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.

Citiți poveștile din proiectul  #100denume!

L i k e   u s !