Am foarte puține jucării din pluș. Toate – cu valoare sentimentală. Dintre ele, foarte apropiat mi-a fost o vreme porcul Ghiță. Moale. Fin. Îl transformam într-o pernă, pe care mi-o puneam sub cap când citeam. Apoi, când deveneam povestitoare pentru copiii de la școală sau de la spital, îi puneam o fustă și îl prefăceam în Olivia – un personaj dintr-o carte foarte simpatică.

Anul trecut, într-una din vizitele mele la Spitalul „Marie Curie” ca voluntară a Asociației Dăruiește Viață, pe Ghiță l-am împrietenit cu un băiețel – Vlăduț. S-au înțeles, pe loc, atât de bine, încât Ghiță a rămas cu el.

Vlăduț Ilinca ar fi trebuit să meargă la școală, în curând. Diagnosticat cu cancer la vezică la începutul lui 2017, „școală” i-au fost de la Spitalul „Marie Curie” și masa de pe coridorul secției de oncologie. În spital, el a învățat să scrie și tot aici și-a făcut primele teme.

Dacă nu s-ar fi îmbolnăvit, azi ar fi fost într-o bancă din Clasa a II-a „Zâmbete de soare” a Școlii Nr. 11 din Buzău.

*

Medicul Școlii Nr. 11 din Buzău își face vizita de marți. A ajuns la Clasa a II-a „Zâmbete de soare”. Când deschide ușa, îi vede pe cei 36 de elevi ai clasei și pe învățătoarea lor îmbrăcați cu tricourile din fotografia de mai jos.

 Copiii salută într-un glas.

– De ce purtați tricourile acestea? îi întreabă medicul pe micuți.

– Așa ne-a zis doamna! răspunde cineva…

*

Doamna se numește CARMEN FAUSTA ZECHERU. Pe dumneaei, pe câțiva dintre elevii Clasei a II-a „Zâmbete de soare” și pe părinții lor i-am întâlnit la Cluj, la început de septembrie. Participau la Lecturiada elevilor, un proiect național de scriere creativă și de încurajare a lecturii.

Când copiii au apărut în fața tuturor, ca să-și prezinte proiectul, am avut senzația că în încăpere s-a deschis – larg – o fereastră uriașă. Aveau în ochi o anume sclipire; aveau un anume fel de a vorbi în fața noastră, niște străini; și o anume dezinvoltură care m-au făcut să fiu sigură că alături de învățătoarea lor cei mici se simt în siguranță; că ei cresc înconjurați de multă dragoste. Printre acei copii s-ar fi putut afla și Vlăduț Ilinca.

*

Din fericire, tratamentele au avut efect, acum Vlăduț este bine, s-a întors la Școala Nr. 11 din Buzău și este elev în clasa I.

Când a aflat că Vlăduț revine la școală, doamna s-a oferit să îl ia în clasa ei. Și să îl ajute să recupereze. Dar mama a preferat ca băiețelul să reînceapă clasa întâi, pentru a învăța pas cu pas, temeinic, tot ceea ce a pierdut timp de un an.

*

Cum de ați ales să investiți în Bursa de fericire? am întrebat-o pe doamna Carmen Fausta Zecheru, când am văzut, pe pagina ei de Facebook, fotografia de mai jos :

„Totul a început când am aflat de Vlăduț Ilinca – mi-a scris doamna Zecheru. Micuțul elev din clasa pregătitoare Step by Step fusese diagnosticat ca fiind primul caz din România cu cancer la vezică, la o vârstă atât de fragedă. Mai grav era că mama copilului suferea și ea de cancer. Drama cumplită a impresionat elevii și profesorii de la Școala Gimnazială Nr. 11 Buzău care au început o campanie pentru strângerea a 15.000 de euro pentru operația copilului în străinătate.

Pentru că Vlăduț este de aceeași vârstă cu elevii mei, părinții din clasa noastră au fost impresionați de povestea lui și au contribuit cu sume importante în această campanie.

Anul trecut, în decembrie, ne-am propus o activitate de voluntariat în cadrul proiectului pe care îl coordonez – În pași de poveste, spre teatru. Din suflet dăruim! a fost o acțiune caritabilă pentru copiii de la Spitalul „Marie Curie”. „Zâmbetele de soare” au vrut să fie parte din miracolul Crăciunului și au reușit. Mesajele și darurile lor au adus atunci zâmbete pe fețele copiilor bolnavi.

Apoi, acum câteva luni, am văzut o fotografie pe o pagină de Facebook. O profesoară purta, alături de un elev, un tricou care promova campania de donații prin SMS, organizată de Dăruiește Viață. Am trimis un SMS la 8844 cu mesajul SPITAL, iar după aceea, le-am propus părinților să comandăm și noi astfel de tricouri pe care să le purtăm la activitățile extrașcolare din tot acest an școlar Toată lumea a fost de acord …și așa am devenit investitori la Bursa de fericire…

*

În Clasa a II-a „Zâmbete de soare” de la Școala Nr. 11 din Buzău, 36 de copii ascultă cum doamna le explică de ce poartă – toți – tricourile albe, cumpărate de pe „Raftul de fericire”. Le spune, printre altele, că ei ajută astfel niște copii bolnavi, atunci când au cea mai mare nevoie de ajutor.

– E cam tristă povestea asta, îi șoptește un băiat colegei sale de bancă…

– Da, e foarte tristă ! îi ține isonul fetița.

*

Pentru ca orice copil bolnav de cancer să aibă șansa de a fi tratat bine, într-un spital din România, elevii din Clasa a II-a „Zâmbete de soare” de la Școala Nr. 11 din Buzău și părinții lor au devenit acționari la Bursa de fericire.

Banii astfel investiți contribuie la dotarea și modernizarea centrelor oncologice din România. Pentru ca, în viitor, povestea copiilor bolnavi de cancer să nu rămână una cu final trist. Pentru ca toți aceștia să aibă șanse sporite de vindecare, astfel încât multă vreme să le dăruiască celor apropiați – zâmbete. Și bucuria de a le fi aproape o viață întreagă.

Vino și tu în comunitatea „Noi Facem Un Spital”. Poți dona prin SMS la 8844 cu mesajul SPITAL (2 euro/lună) sau prin SMS la 8864 cu mesajul SPITAL (4 euro/lună) .

Ioana Revnic, povestitoare

și

voluntară la Dăruiește Viață