Oameni, lucruri, evenimente, întâmplări. Toate ne influențează într-un fel sau altul viața. Ne marchează parcursul și deciziile pe care le luăm și ne ajută să facem pașii necesari, pentru a ajunge acolo unde ne dorim.
Iubim. Apreciem. Prețuim. Valorizăm!
Fiecare persoană care a trecut prin viața mea, la un moment dat, a lăsat o urmă, m-a învățat ceva, m-a ghidat, m-a făcut să realizez anumite lucruri, m-a inspirat, m-a ajutat, iar pentru aceste daruri sunt recunoscătoare.
Dar cea care m-a ajutat cel mai mult să devin ceea ce sunt acum este Mona Șerbănescu, directoarea instituției la care lucrez, Grădinița Arc-en-Ciel („pepiniera” elevilor din Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”). O grădiniță înființată prin măiestria Monei Șerbănescu, construită după ideile și principiile sale. Un loc al creativității și al minților treze.
Pentru mine, Mona Șerbănescu nu este doar o adevărată DOAMNĂ a pedagogiei contemporane, ci și o figură maternă: o femeie bună și generoasă; iubitoare și slujitoare a credinței ortodoxe; încrezătoare în oamenii de lângă ea, încurajatoare.
Ea cultivă în fiecare dintre noi o sămânță care încolțește și se transformă, insuflându-ne – în același timp – valori precum: credința, patriotismul, pasiunea pentru învățare.
Madame, așa cum toată lumea îi spune, este neobosită, smerită, respectuoasă cu toți cei din jurul ei. Se bucură de lucrurile mărunte, scoţând la suprafaţă profunzimile acestora.
Este un arbitru al eleganței. Poartă, de multe ori, haine tradiționale autentice, pentru că iubește bunul-gust, folclorul, tradițiile și istoria României.
Meseria i se potrivește pentru că lucrează cu copiii și cu adulții – deopotrivă. Este înconjurată de oameni care o prețuiesc, care îi ascultă sfaturile și pe care energia dumneaei neobosită îi însuflețește. Dar și de copii bucuroși să învețe de la ea.
Este profesoară de limba și literatura română, pe care o prețuiește nespus. Și de limba franceză, pe care o adoră. Dar este și mentor pentru noi, celelalte profesoare.
Studiază mult. O pasionează și disciplinele umaniste, și științele. Iar alături de ea își dorește să strângă o echipă de specialiști. De profesori pasionați și dedicați. În plus, vrea ca toate proiectele pe care le inițiază și în care se implică să aibă o finalitate cu rost.
Mereu preocupată de semenii săi, vede în viitor o lume mai bună, mai smerită, mai educată, care să nu își uite credința, valorile și neamul.
Părintele Patriarh Daniel, acordându-i doamnei Mona Şerbănescu Ordinul „Maria Brâncoveanu”
Având-o ca model, am început să îmi doresc – la rândul meu- mai mult. Ea mi-a arătat calea și „m-a ținut de mână”; m-a îndrumat și m-a sfătuit, atunci când am avut nevoie.
Am început să citesc cu nesaț cărțile oferite de dumneaei, am învățat să prețuiesc lucrurile de calitate, am început să fiu curioasă și curajoasă, în același timp.
Mă simt mândră că am privilegiul și binecuvântarea de a-i sta alături.
Îi sunt recunoscătoare:
….pentru încrederea pe care mi-a oferit-o, atunci când nici eu nu mi-am dat seama câtă nevoie aveam ca ea să creadă în mine;
…pentru ambiția pe care am cules-o de la dumneaei;
…și pentru prietenie.
Mulțumesc, Madame, fire delicată și profesoară dedicată!
Mulțumesc, OM de toată isprava!
Ecaterina Ortansa Ioniță
25/#100denume
Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui!
