Duminica luăm masa în familie. Suntem eu, fratele meu și părinții noștri. Seninătate, râsete, împăcare și mămăliga cu brânză pe care eu una o prefer oricăror delicatese. Atmosferă tihnită. Și ce-ai de gând să faci cu viața ta? mă izbește întrebarea tatălui meu, pusă cu un aer inofensiv, exact în momentul în care mă reped să îmbuc din mămăligă cu o poftă de vagabond flămând, nimerit la un ospăț. Încremenesc de indignare. Știu ce urmează. O predică interminabilă despre binefacerile vieții în cuplu. Subiect obositor. Și enervant. Mă prefac că ignor întrebarea. În loc de orice răspuns, îi zic fratelui meu primul lucru care îmi trece prin minte. El pricepe diversiunea și îmi ține isonul. Câteva minute bune vorbim amândoi despre chestiuni lipsite de importanță. Dar taică-meu nu renunță: Vei rămâne singură pe lume. Bine-ar fi să te așezi la casa ta…
Aproape că mi-a pierit pofta de mâncare. Nu e prima oară când avem o asemenea discuție indigestă. Taică-meu o reiterează ori de câte ori are chef. De regulă, în mod neinspirat și cu efecte dezastruoase. Îmi compromite cele mai frumoase momente din viață: cum ar fi această clipă magică, în care pentru mine fericirea supremă ar însemna prima înghițitură din apetisanta mămăligă cu brânză făcută de maică-mea. Mă încăpățânez să joc rolul indiferentei. Cred că reușesc. Taică-meu pare învins de indolența mea și se apucă de mâncat. Profit de momentul de acalmie ca să gust, în sfârșit, din mămăligă. Bun prilej să-i laud savoarea și să schimb subiectul. Trebuie neapărat să pun capăt acestei conversații de coșmar, altminteri, o voi încheia cu o ceartă – căci vremile explicațiilor raționale sunt de mult apuse. Pentru a nu lăsa loc de alte întrebări incomode, expun o teorie complicată despre efectele binefăcătoare ale consumului de mămăligă în familie, la masa de duminică. Taică-meu nu reacționează. Mănâncă și tace.
Dar maică-mea, ca și cum n-ar fi auzit nimic-nimic din ceea ce spusesem eu până atunci, ca și cum nu și-ar fi ascultat decât soțul, adaugă:
– Ce să facă, biata de ea, dacă nu o cere nimeni?
Ioana REVNIC
