Gândiţi-vă la o persoană dragă.
Apoi, la o trăire (senină) pe care vă place să i-o împărtăşiţi. După aceea, amintiţi-vă când aţi făcut ultima oară acest lucru…
Dar ce înseamnă a împărtăşi? Ce e împărtăşirea?
Dicţionarul spune că a împărtăşi e totuna cu a arăta, a dezvălui, a divulga, a transmite, a încredinţa, a lua pe cineva părtaş / a face pe cineva părtaş la ceva.
Împărtăşirea implică prezenţa celuilalt. Acceptul lui de-a împărţi – cu el – ceva. Uneori, împărtăşirea aduce complicitate sau înţelegere. Religia ne învaţă că împărtăşirea (euharistia) presupune comuniune (cu trupul şi sângele divin). Împărtăşirea înseamnă ŞI comunicare.
Deviza mea este „Comunic, deci exist!”. Iar această comunicare are loc în şi prin cărţile mele. Sau aici, Bunatate.ro. Pe blogul găzduit de Tango&Marea Dragoste. Ori pe site-ul Literatura de azi, unde scriu despre Basarabia literară.
Pentru mine, scrisul este cea mai la îndemână formă de împărtăşire.
Împărtăşesc ceea ce învăţ, ceea ce înţeleg, ceea ce simt. O fac spunând poveşti despre mine şi despre alţii. Despre oameni, locuri şi idei aparte.
Scriu însă şi din alte motive. Unele ţin doar de pura vanitate. Scrisul meu e un mijloc de seducţie, de exercitare a puterii asupra celorlalţi.
După ce au fost disponibilizaţi, zeci de ingineri americani cu experienţă într-ale computerelor nu şi-au găsit nimic de lucru, timp de patru luni. Aceştia au fost de acord să fie supuşi unui experiment. Unora li s-a dat să scrie despre … managementul timpului; alţii urmau să îşi exprime, în scris, sentimentele iscate de pierderea slujbei, angoasele, temerile. Câte douăzeci de minute în fiecare zi, cinci zile la rând.
După trei luni, peste un sfert din cei care au scris despre sine îşi găsiseră o nouă slujbă (şi mai puţin de 5% dintre ceilalţi). Opt luni mai târziu, se reangajaseră mai mult de jumătate. Iar scrisul despre ei înşişi îi ajutase să îşi îmblânzească furia şi-ostilitatea faţă de cei care îi puseseră pe drumuri.
Aşadar, pentru sănătatea dumneavoastră, împărtăşiţi! Exprimaţi-vă gândurile, în scris. Chiar dacă nu vă planificaţi să deveniţi scriitori.
În ce mă priveşte, o altă formă de împărtăşire este cititul. Citind, eu sunt parte din lumea celuilalt. În plus, cred că cititul este e cel mai ieftin tratament preventiv al senilizării mentale. Şi antidotul desensibilizării.
Există o carte (cu un Mesaj către tineri!…) în care autorul (Alex. Ştefănescu) vrea să îi convingă pe înstrăinaţii de literatură să citească. Pentru aceasta, aduce câteva argumente (merită să redescoperim literatura, întrucât toţi avem nevoie de ea, dar nu ştim acest lucru; literatura este o sursă o plăcere inofensivă; este însăşi esenţă de viaţă şi cheamă oamenii la ceva mai înalt decât existenţa cotidiană…); iar printre-argumente este şi acela că cititul ne face mai frumoşi.
Prin urmare, pentru sănătatea (şi frumuseţea) dumneavoastră, citiţi! Dar nu orice. Citiţi literatură bună.
Şi – împărtăşiţi!
Împărtăşiţi îndeosebi acele trăiri, acele gânduri în care poţi măsura măcar un milimetru de bunătate, de acceptare, de compasiune.
Generozitatea pe care o presupune acest soi de împărtăşire e contagioasă.
Împărtăşirea împlineşte nevoi profunde: nevoia de semnificaţie; nevoia de apartenenţă; de altruism; nevoia de interacţiune şi de comunicare, nevoia de a ne crea legături.
S-a demonstrat că împărtăşirea (dăruirea, împărţirea cu ceilalţi) creşte în creier secreţia de dopamină, un neurotransmiţător. Acelaşi hormon este produs atunci când doi oameni fac dragoste. Creierul are nevoie de dopamină, iar aceasta aduce un plus de fericire.
Deci, pentru sănătatea (şi fericirea) dumneavoastră – împărtăşiţi!
Până şi gândul că ai să împărtăşeşti cuiva ceva îţi aduce o stare de bine.
Voi ce alegeţi să împărtăşiţi?
cu Diana Antonescu, organizatoarea evenimentului şi Responsabil Marketing S.C. Turism Felix S.A.
Poveste spusă la Şezătoarea Sânzienelor, ediţia I, eveniment organizat de S.C. Turism Felix S.A.
Resurse: materiale obţinute la Cursurile DACI AS-VIP; articole, conferinţe de AICI, AICI şi de AICI
Citeşte şi ŞEZĂTOAREA SÂNZIENELOR, LA BĂILE FELIX
