Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275/280 – d. 23 aprilie 303) a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, din armata căruia a făcut parte.
Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei care se vor lepăda de Hristos, renegându-și credința creștină. Iar cei care nu se vor supune poruncii, să fie omorâți.
Sfântul Gheorghe fiind de faţă, și-a mărturisit credința creştină, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor.
Drept pedeapsă, a fost lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; dar sfântul a rămas nevătămat.
Apoi a fost legat de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, dar cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas sănătos.
Şi înfăţişându-se înaintea împăratului, a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos. Printre cei convertiți, se afla însăși Alexandra, soția împăratlui.
Sfântul Gheorghe a fost aruncat într-o varniță, din care a ieșit sănătos. I-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier care avea cuie şi l-au silit să alerge. L-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate.
Intrând în templul idolilor, Sfântul Gheorghe a poruncit unui chip idolesc să spună dacă este el Dumnezeu. Iar demonul care era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat.
Cei care credeau în idoli l-au prins și l-au dus la împărat. Acesta l-a condamnat la moarte, iar Sfântul Gheorghe a fost decapitat.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este considerat patron al multor țări, regiuni sau orașe.
Printre țările pe care le ocrotește se numără Republica Moldova.
