Masthead header

Jocul de-a vacanța, de-a uitarea, de-a fericirea

Peste tot în aer se simte febra vacanțelor. Chiar și cei care nu iubesc vara deloc sunt cuprinși de aceeași dorință de a călători, de a ajunge în locuri îndepărtate, de a visa altfel, de a iubi altfel. Se apropie ceea ce unii numesc concediu, iar alții, cu gândul la copilărie, vacanță. Și cu toții […]

Citeste mai departe »

Elena Murariu în colaborare cu George Topîrceanu

Talentata și inventiva graficiană Elena Murariu, încântată de poezia Cioara a lui George Topîrceanu, a desenat fără un scop anume, mai mult pentru sine, dintr-o joacă de artist, ilustrații posibile pentru această poezie. Mona Șerbănescu, fondatoarea și directoarea Liceului Pedadogic „Anastasia Popescu”, instituție de învățământ remarcabilă (asociată UNESCO și având un certificat de Școală europeană […]

Citeste mai departe »

Eu și tatăl meu

Nu ştiu ce m-a făcut să-mi pierd dezinvoltura cu care izbuteam, în copilărie, să îi spun tatălui meu tot ce-mi trecea prin minte. Acum, când vorbim la telefon, conversaţiile noastre nu durează niciodată (nici când ne certăm) mai mult de 3 minute. Dacă mă enervez, inventez un pretext şi închid. Nu ştiu când am încetat […]

Citeste mai departe »

June 3, 2017 - 16:50

Ioana Revnic - Mulțumesc!

May 28, 2017 - 21:41

SANDA GHIOALDA - Condoleante! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Din nefericire, doar atunci cand nu-i mai avem, ne dam seama cate am fi vrut să le spunem…

May 28, 2017 - 11:33

Minodora - Sincere condoleanțe! Nu ne cunoaștem dar îmi permit sa va adresez câteva cuvinte deoarece m-a impresionat profund ceea ce ați scris în memoria tatălui d-voastră! Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace! Și eu mi-am pierdut tatăl înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani și încă mă întreb “de ce”?! si- mi pare rău pt ca mai aveam foarte multe lucruri sa-i spun! Dumnezeu sa va dea puterea de a trece peste aceasta suferinta!

May 28, 2017 - 10:22

Luminita - Ioana, draga mea,noi suntem urmasii parintilor nostri. De fapt, suntem binecuvantarea Cerului in casa lor, iar asemnarile cu ei sunt firescul ADN-ului ce ne poarta prin timp si ne deosebeste de ceilalti semeni. Cat ne sunt ei de aproape nu ne este nimeni, iar daca nu mai avem timp destul pentru ei este pentru ca asa e datul vietii sa o pornim fiecare, odata desprinsi de ei, pe drumul harazit cu toate bunele si mai putin bunele lui. Neindoios, parintii raman baza noastra pe acest pamant, de la ei e plecarea noastra spre oriunde si la ei se intoarce gandul nostru pana la urma. Si cum firea lucrurilor aceasta este, a sosit si momentul sa-l conduci pe ultimul drum. Atat i-a fost destinul, un destin care i-a adus cele mai minunate impliniri prin copiii lui, tu si fratele tau pe care, nu ma indoiesc, v-a purtat icoane in suflet si i-ati fost bucurie mereu. Dumnezeu sa-l odihneasca! Tie, Ioana, sa-ti dea Dumnezeu linistea amintirilor duioase si cu bucurie de rememorat! Pace in suflet!

May 28, 2017 - 10:13

toma constantin - Un remember ca o premonitie… Dumnezeu sa-l odihneasca !

Iubit înainte de a se naște

– Pe cine iubești cel mai mult? mă întreabă tanti Iuți și mă mângâie pe obrazul drept. Pe mami sau pe tati? Am cinci ani și am ieșit la cumpărături cu părinții mei. Tanti Iuți lucrează într-o prăvălie cu bibelouri și cristaluri. Singura – din orașul meu. Suntem în magazin. Eu îmi lipesc nasul de […]

Citeste mai departe »

L i k e   u s !