Masthead header

Plimbare romantică

Presentation2Cu ani în urmă, student fiind, și aflat la țară, i-am cerut unui localnic să-mi împrumute șareta (o trăsurică de două locuri, cu două roți, trasă de un singur cal), dar și pe fata lui: o fată drăguță foc, mică de statură, ca o păpușă Barbie, care mă privea cu drag cu ochii ei albaștri și mari și râdea cu gura până la urechi la orice glumă spuneam… așadar, o fată perfectă.

Lucrurile păreau că merg bine. Calul pășea vesel, cel puțin așa mi se părea mie, fata râdea (la tot ce îi spuneam, chiar și când vorbeam serios), iar eu țineam hățurile cu fermitate, ca un adevărat căruțaș.

La o intersecție de drumuri calul s-a oprit fornăind parcă nemulțumit, și-a eliberat lichidul care îi prisosea (așa am constatat că era iapă) și lovind cu copita praful de pe drum a refuzat să mai meargă. Am coborât și l-am rugat și l-am certat, explicându-i logic la ureche, cu argumente, că nu poate să-mi facă una ca asta, că o să râdă fata de mine, că dacă pornește o să-i dau la întoarcere ovăz… Văzând că nu răspunde favorabil la vorbe spuse pe un ton rugător sau imperativ-amenințător (de genul: “hai mă, căluțule!”, “pleacă sau o încurci!”, “pleacă acum, în clipa asta, că se uită lumea la noi și ne facem de râs!”), am încercat să-l împing și să-l scutur, ca să-i inițiez mișcarea, cum se pornește uneori un mecanism înțepenit (zbătându-l), dar calul stătea imobil ca o statuie și părea de neclintit. Poate mi s-a părut doar mie, dar din când în când scotea un nechezat ca un hohot de râs batjocoritor.

Fata râdea și ea de se prăpădea, cu lacrimi, și într-un târziu a coborât din șaretă, a apucat calul de căpăstru și l-a tras dupa ea, calul ascultând-o supus.

Florin ŞTEFĂNESCU (LINU)

*Text din volumul Povestiri ilustrate (se pot cumpăra şi-n rate), Editura Printech, Bucureşti, 2014

Desen de LINU

L i k e   u s !