Masthead header

A suflat praf magic asupra multor vieți…

Această fotografie a ajuns pe Facebook sub ochii  mei și m-am întrebat care-i este povestea.

Am aflat că desenele ce acoperă sicriul sunt un omagiu adus de niște elevi profesoarei lor, Sue East, de la St Andrew’s Church School din Bath, Marea Britanie. Și un răspuns la un îndemn al ei, trimis copiilor printr-o scrisoare. 

Sue East, profesoară de școală primară a fost, timp de 10 ani, directoare la St Andrew’s. A murit înainte de Crăciun, la 58 de ani, răpusă de cancer. „Doamna East a fost o femeie extraordinară – scrie pe site-ul școlii. A fost o puternică susținătoare a ideii că școala trebuie să fie un mediu sigur, incluziv, educativ și creativ, pentru a-i permite fiecărui copil să înflorească… A suflat praf magic asupra multor vieți…” „A fost o forță creatoare, având vocația pionieratului în domeniul educației primare” – notează, într-altă parte, o nepoată a ei. 

Dar nu cuvintele frumoase despre această profesoară m-au impresionat cel mai mult. Ci chiar desenele de pe sicriu. Și crinii Origami făcuți tot de copii, așezați printre picturi, din loc în loc. Și faptul că la înmormântarea ei, pe 16 ianuarie, au participat peste 800 de persoane.

Și, mai ales, scrisoarea pe care Sue East a trimis-o elevilor ei în decembrie, cu puțin timp înainte să moară… Câtă demnitate, câtă afecțiune, câtă grijă în vorbele ei!… 

19 decembrie, 2018

Dragi copii,

Îmi pare atât de rău că nu pot să fiu cu voi acum, în preajma Crăciunului. Vreau să știți toți că mă odihnesc într-o cameră confortabilă, cu o priveliște minunată și că mă simt împăcată. Dar boala m-a sleit de puteri și cred că am să mor în curând. Așadar, acest mesaj e felul meu de a-mi lua rămas-bun de la voi toți, ființe minunate!

Am prețuit mult timpul petrecut la St. Andrew’s. E o școală extraordinară, iar voi sunteți niște copii uimitori. Nu m-am gândit niciodată că voi găsi atâta bucurie în munca mea. Vă mulțumesc tuturor că ați împărțit cu mine bucuria și prietenia voastră.

În curând, pentru mine va fi timpul să pornesc spre noi aventuri. Am în gând imaginea unei mici bărci – o luntre – ducându-mă acasă, spre tărâmul îngerilor.

Există un fragment superb, spre sfârșitul volumului The Voyage of the Dawn Treader (o carte a lui C. S. Lewis), care descrie ce văd eu în minte: „În acea clipă, cu un pârâit, barca se împotmoli pe uscat. Apa nu era îndeajuns de adâncă. – De aici, zise Reepiceep, am să merg singur mai departe. Nici nu au încercat măcar să îl oprească, întrucât aveau senzația acum că totul fusese predestinat sau că se mai întâmplase așa. L-au ajutat să își coboare luntrișoara, pe urmă Reepicheep și-a scos sabia („Nu voi mai avea nevoie de ea” a zis el) și a azvârlit-o departe pe Marea-cu-Crini. Acolo unde a căzut, a rămas dreaptă în sus, cu mânerul ieșit din apă. Apoi, și-a luat rămas bun de la ei, încercând ca, de dragul lor, să fie trist, însă tremura de fericire. Pentru prima și ultima oară, Lucy a făcut ceea ce-și dorise dintotdeauna: l-a luat în brațe și l-a mângâiat. Pe urmă, grăbit, Reepicheep s-a suit în bărcuță și a luat rama, iar curentul l-a prins purtându-l departe, o pată foarte neagră în contrast cu crinii. Însă pe val nu creșteau crini; valul era ca o pantă verde și lină. Luntrișoara mergea din ce în ce mai repede, urcând frumos pe val. O fracțiune de secundă au mai zărit barca și silueta lui Reepicheep chiar pe creasta valului. După aceea, s-au făcut nevăzuți, iar din acel moment nimeni nu a mai putut susține cu adevărat că l-ar mai fi văzut pe Reepicheep-Șoarecele. Convingerea mea însă  este că a ajuns teafăr și sănătos în țara lui Aslan, unde trăiește și azi.*” 

Poate că v-ar plăcea să îl desenați pe Reepicheep în luntrea lui mică…

Ori poate v-ar plăcea să vă gândiți la aceste versuri dintr-un poem numit Îngerul păzitor.

Obosită și străină cum sunt,

Condu-mă spre tărâmul îngerilor;

Pentru mine a venit timpul să mă întorc acasă

În împărăția lui Christ, în liniștea Raiului…

 

Rămas-bun tuturor, dragi familii ale Școlii St. St Andrew’s, și nu uitați niciodată că există un fir de praf magic în orice situație, oricât de dificilă ar fi aceasta.

Cu dragoste,

Mrs East

 

 

53/#100denume

Aflați  mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui.

Citiți poveștile din proiectul  #100denume!

(traducere și adaptare Bunatate.ro)

***

* Traducerea fragmentului de C.S. Lewis a fost preluată din Cronicile din Narnia – O călătorie pe mare, cu Zori-de-Zi, Editura Rao, 2006, păstrând titlul volumului original și numele personajelor.

Surse foto AICI și AICI

Scrisoarea originală poate fi citită pe site-ul www.standrewsprimarybath.com

L i k e   u s !