În vacanțe, face de două ori pe zi câte un antrenament de două ore, la înot. Plus câte o oră de șah, de luni până vineri. Plus multă muncă individuală. Doar weekendurile îi rămân libere (când nu concurează în competiţii). Cred că lucrează mai mult decât un adult.

Altfel, la 6 dimineaţa e în bazin. Înoată o oră şi jumătate, apoi vine la şcoală. După ce-şi termină programul de şcolar, reia antrenamentele. Ora de şah face parte din rutina zilnică. 

La ore, nu e tocmai un elev comod. Se-ntâmplă să te pomeneşti că nu-l mai afli la locul lui, taman când – auzindu-l cum chicoteşte cât scrii la tablă – te întorci să-i faci observaţie. Vezi scaunul gol, îl cauţi cu privirea şi nu dai de el. Odată, l-am găsit ghemuit sub bancă. Altădată – sub hainele din cuier. Înalt de-aproape un metru şaptezeci, se „împachetează” atât de bine, că ar putea să intre într-o valijoară.

Când se plictiseşte la lecţii, nu se sfieşte să o arate. Când se supără – încă lăcrimează.

Când ceva îi place, ochii îi sclipesc aproape la fel de tare ca în faţa tablei de şah. Sau ca în momentul când, aflat pe podium după un concurs de înot, ascultă Stand up for the champion – piesă cântată pentru învingători.

mihnea 3

Uneori, răspunsurile lui te lasă cu gura căscată. Ultima oară m-a surprins când a recomandat clasei (căreia îi sunt dirigintă şi profesoară de română) o carte care l-a impresionat. Vreţi să aflaţi despre ce e vorba? Vă spun mai târziu!

La şah, a câştigat treisprezece cupe şi treizeci şi cinci de medalii la concursuri din ţară şi din Ungaria, unde este înscris şi în copetiţii pentru adulţi. Participă în fiecare lună la concursul organizat de maestrul FIDE Dan Raţ (cu care se pregăteşte), iar aici îşi adjudecă frecvent şapte partide din şapte. În acest an la etapa judeţeană a Olimipadei de şah pentru elevii din gimnaziu a ieşit primul. El a fost cel mai mic dintre participanţi şi s-a calificat la faza naţională.

muhnea 4

Are treizeci şi şase de medalii obţinute la concursuri de înot din ţară şi din Ungaria.

Participă pentru prima oară la Campionatele Naţionale de înot unde ajunge campion naţional şi ia medalia de aur la proba de 50 m bras în iunie 2014, la Arad. În luna noiembrie a aceluiaşi an (2014), la Campionatele Naţionale de înot ediţia de iarnă de la Băcău, devine vicecampion la aceeaşi probă, dovedind o ambiţie aparte şi o mobilizare fantastică, după ce a lipsit de la atrenamente o lună, având mâna ruptă.

Dragi prieteni ai www.bunatate.ro, dragi cititori, faceţi cunoştinţă cu Mihnea DĂSCĂLESCU. Este în clasa a V-a, la Şcoala Gimnazială „Oltea Doamna” din Oradea.

Mihnea nu a venit aici cu mâna goală, ci cu o recomandare de lectură. El vă prezintă cartea despre care a scris într-o zi, pentru tema de la română.

Lectură plăcută!

Ioana REVNIC

Vă aştept pe www.bunatate.ro şi pe Bunatate.ro !

Pescăruşul Jonathan Livingston

– text de Mihnea DĂSCĂLESCU –

Mai mult decât orice pe lume, pescărușului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare.

Jonathan este diferit de ceilalți pescăruși care zburau doar pentru a-și aduna hrana. El visează să zboare cât mai mult, cât mai sus, cât mai rapid și să învețe lucruri noi. Vrea să fie liber și fericit. Dorește să depășească toate limitele și perseverează mereu, nepăsându-i de ce spun ceilalți din Stol. „Cu cât zbori mai sus cu atât vezi mai departe” este proverbul după care se ghidează Jonathan.

pescarusul-jonathan-livingston-editie-noua-completa-cu-un-capitol-final-inedit_1_fullsize

În final, după ce cucerește cele mai înalte văzduhuri, Jonathan se întoarce la Stolul lui, pentru a-i învăța și pe toţi pescărușii zborul la înălţimi ameţitoare, pentru a le arăta că nu există limite și că pot să fie orice își doresc.

Recomand această carte pentru descrierile frumoase despre pescăruși și despre viața lor, dar mai ales pentru mesajul ei. Pescăruşul Jonathan Livingston ne arată că, dacă ne dorim ceva cu adevărat, putem trece peste toate obstacolele și putem realiza acel lucru.

Aspectul care nu mi-a plăcut în carte a fost acela că Jonathan nu era înțeles și susținut de cei din jurul lui, ba chiar a trebuit să sufere, ca să-și atingă scopul.

(*Richard Bach, Pescăruşul Jonathan Livingston, Humanitas Fiction, 2014)

Un P.S., din partea mea, de pe site-ul editurii: De la apariţia sa, în 1970, Pescăruşul Jonathan Livingston a atins vânzări de peste 60 de milioane de exemplare (primul milion în nici doi ani de la publicare). S-a aflat în fruntea listei de bestselleruri a publicaţiei New York Times 38 de săptămâni şi a ocupat prima poziţie doi ani la rând, în 1972 şi în 1973, în topul din Publishers Weekly. Ediţia Humanitas Fiction din 2014 include un capitol final inedit, a apărut în SUA sub formă de e-book în februarie 2014.