Masthead header

Sufletul școlii

Oare școlile au sufletul lor? Eu cred că da. Este format din suflete mai mici ce se caută, se ating și cresc împreună, educația fiind legătura lor. Așa am simțit când am pășit în curtea Școlii „George Topîrceanu”, din București.

Curtea este verde, îngrijită, cu pomi, dar și cu flori diverse. Privirea îmi este atrasă de niște coșuri mari de nuiele pline de flori frumoase: mușcate, violete, garofițe. Și se găsesc pe terenul de joacă chiar! Ce colorit spectaculos!

Întârzii puțin pe holul școlii, deoarece nu îmi pot lua ochii de la afișul cu citate inspiraționale pentru elevi. Se pare că Aristotel spunea că „Rădăcinile educației sunt amare, dar fructul este dulce”, iar Mihai Eminescu îndemna „Citește! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imaginații.”

La secretariat, sunt întâmpinată de o doamnă zâmbitoare care mă conduce la doamna directoare Rucsandra Cioc. 

Îi mărturisesc primele impresii și îmi povestește că s-a documentat despre spații de învățare și depre impactul lor asupra învățării.

Vrea ca școala să fie a doua casă pentru „copiii ei”. Atmosfera se destinde total când își amintește de coșurile văzute de mine „Da, ce m-am mai luptat să le pun în mașină, când le-am adus la școală!”

Pe lângă citatele văzute de mine, îmi spune că s-a străduit să afișeze și proiectele elevilor pentru ca ei să se simtă răsplătiți și în acest mod.

La clasele mici sunt multe desene, multe animăluțe de hârtie, se vede că este o echipă de învățătoare preocupate. Observ și că în fiecare clasă este un afiș cu simbolurile statului român: bine ar fi să ne cunoaștem istoria.

Scopul întâlnirii este curiozitatea mea legată de un proiect de al dumneaei, proiectul „Solomon Marcus”. Ne amuzăm la gândul că numai Solomon Marcus putea să ne adune: o profesoară de română (ea) și o profesoară de matematică (eu), el fiind un om cu o mare deschidere culturală.

Așa aflu că doamna directoare și-a dorit ca și elevii să afle despre cele zece nevoi umane identificate/ formulate de Solomon Marcus: 

1. Nevoia de a da un sens vieţii, la nivel elementar 2. Nevoia de împrospătare 3. Nevoia de întrebare şi de mirare 4. Nevoia de îndoială şi de suspiciune 5. Nevoia de greşeală şi de eșec 6. Nevoia de joc 7. Nevoia de identitate 8. Nevoia de omenesc şi de omenie 9. Nevoia de cultură 10. Nevoia de transcendenţă.

Profesorii de matematică ai școlii inserează în predarea matematicii și elemente de istoria matematicii, aplicații practice și exerciții transdisciplinare. Și astfel, matematica este la ea acasă în Școala „George Topîrceanu”, din București.

Totodată, mai aflu și despre alt proiect coordonat de doamna Cioc: „Zilele lecturii”. Elevii sunt încurajați să citească  cărți menite să-i ajute să fie autonomi și creativi. Personaje precum Marco (din cartea De la Apenini la Anzi), Cosette, Gavroche, sau personajele din Povestiri după Shakespeare  devin vii în mintea lor, le populează universul școlar. Limba și literatura română pare materia lor preferată poate și pentru că o îndrăgesc pe doamna directoare care are mereu ușa deschisă, pentru discuțiile cu ei.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Ideea conferințelor care se organizează în școală, în fiecare joi! Aș fi participat și eu, dacă s-ar fi nimerit să fiu într-o joi acolo.

În fiecare săptămână, este invitat un specialist voluntar în diferite domenii, să le povestească copiilor provocările meseriei lor. Astfel, au trecut pragul școlii:

  • Adrian Moraru, director ONG, susținând o conferință despre implicare civică și voluntariat.
  • Ioana Gobej, medic oftalmolog.
  • Stelian Lambru, jurnalist, om de radio, care le-a vorbit copiilor despre selectarea informației de calitate.
  • Georgia Florescu, profesoară de vioară la Liceul „George Enescu”, alături de elevii Mario Burdihoiu și Sara Dragomir.
  • Bogdan Teodorescu, artist plastic, alături de elevele Arina Litvinova și Ioana Pătrașcu.
  • Mădălin Mănăilă, reprezentant „Ghizii României”.
  • Ionuț Gobej, doctor neurochirurg.

Educația formală se întrepătrunde cu cea informală, după un plan bine gândit de doamna Rucsandra Cioc. Sunt concursuri, lecții, dar și excursii și momente de joc, pentru că, nu-i așa?, Solomon Marcus spunea că jocul ne face liberi, este o resursă inepuizabilă de învățăminte.

Doamna Rucsandra Cioc îmi arată, emoționată,  poze participarea elevilor la târgul caritabil  de Sfintele Paști și la serata de la Ateneu.

Oare ce o definește mai clar pe Rucsandra Cioc: dragostea de carte sau dragostea pentru elevii săi?

O poză a doamnei Cioc îmi creionează un portret dascăl care cunoaște trecutul; care înfruntă – cu mult curaj – prezentul. Îmi pare un fel de Carmen Sylva. Numele ei își va găsi loc, cu siguranță, în filele ce urmează a fi scrise în cartea mare a școlii.

Vizita mea s-a încheiat cu un sentiment de siguranță și optimism. Atâta vreme cât vor exista oameni ai școlii care vor dărui o parte din sufletul lor menirii de dascăl, putem fi încrezători în viitorul copiilor noștri. Ei văd, simt, aud, integrează sufletul școlii.

Prof. Alina-Elena Grecu,

în colaborare cu

Prof. Daniela Pascu și Prof. Vlad Copil

31/#100denume

Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui!

L i k e   u s !