Masthead header

Un om neobişnuit

În faţa noastră, purtând blugi skinny, grăbeşte pasul în pantofii cu toc. Elegantă şi energică, fără vârstă. Uite-o pedoamna Onojescu, îmi spune colega mea. Iar ajunge înaintea noastră. Suntem la Cluj, la simpozionul de didactică a limbii române. Am râs amândouă: aşa e!

***

Pe doamna Monica Onojescu o ştiu de prin 2000 – plină de avânt, subţire, cu o prezenţă cuceritoare.

Atunci se înfiinţa ANPRO, adică Asociaţia Profesorilor de Română “Ioana Em. Petrescu”, iar doamna Monica Onojescu era printre iniţiatoare.

O elevă, alături de doamna Monica Onojescu. Lecturiada 2017

Tot cam atunci a ajuns la mine şi un prim număr al revistei de didactică Perspective – mult timp, singura publicaţie de acest fel, o revistă care oferă profesorilor, de limba română, mai ales, abordări inovatoare ale materiei, din perspectiva stimulării interesului pentru lectură şi scriere creativă.

Astăzi, Perspective apare în bibliografia obligatorie pentru obţinerea gradelor didactice.

Doamna Onojescu a inițiat şi a susţinut, alături de boardul asociaţiei, pe parcurs, și alte proiecte importante: simpozionul de didactică de la Cluj, care se ţine anual, de peste 15 ani; Revista Cercurilor de lectură şi Consilierul de lectură, publicaţii valoroase pentru profesorii interesaţi de propria formare.

Iar din 2012, doamna Onojescu face la Cluj, în fiecare toamnă, Lecturiada elevilor, un proiect naţional de scriere creativă şi de încurajarea lecturii.

Lecturiada este, altminteri, un proiect destul de dificil, pentru că presupune parcurgerea mai multor etape, de-alungul unui an şcolar. Finaliştii sunt invitaţi la ateliere speciale, unde au ocazia să cunoască personalităţi ale Clujului şi nu numai; scriitori pe care ei îi cunosc deja şi îi citesc cu drag etc.

Am convingerea că nimic din toate activităţile ANPRO nu ar fi avut aceeaşi eficienţă şi acelaşi farmec fără doamna Onojescu.

***

Există în felul ei de a te întâmpina, mai ales atunci când vii pentru prima dată la Cluj, o căldură pe care alţi oameni nu o au. Eşti adoptat imediat, ţi se oferă toate privilegiile celor vechi în ANPRO şi eşti invitat la dialog. Un dialog autentic, în care ideile mai umblă şi cu capul spart, dar din care este necesar să rezulte o soluţie. Trebuie să găsim mereu răspunsul la o întrebare esenţială: De ce facem asta?

Orice discuţie cu doamna Monica Onojescu atinge şi lucruri la care te gândeşti un timp, îţi rămân în gând, ca un aluat care creşte.

Vorbim la telefon, adeseori, ore întregi, de exemplu, despre cum trebuie predată literatura universală. A făcut asta deja, după modelul oferit de Anton Dumitriu în Cartea întâlnirilor admirabile. Este vorba despre afinităţile elective, de la Goethe încoace. Aderăm la modelele care ni se potrivesc şi ideal ar fi să reuşim asta şi cu elevii noştri, când se pun bazele culturii generale.

A aflat acum că m-a preocupat intens subiectul distopiei în proza lui Ion D. Sîrbu şi-mi spune imediat că scriitorul a locuit în Cluj, pe strada Braşov. Îl ştia din vedere, o să-mi arate imobilul, când revin în oraş. Mai bine, vine vorba altă dată, o cunoscuse pe Doina Cornea, care locuia vreo 500 de metri mai jos, pe aceeaşi stradă. O femeie cu voce mică, dar cu valori atât deputernice. Neînfricată. Mi-a amintit, la un moment dat, de Călin Nemeş, actorul care n-a suportat lipsa de conştiinţă a societăţii în care trăia şi a abadonat lupta, fiindcă n-a putut abandona libertatea absolută.

Acum discutăm despre grupul de pe Facebook al Lecturiadei elevilor – a avut impact, în ciuda (sau tocmai datorită) diversităţii structurale: elevi, părinţi, profesori şi scriitori, oameni pasionaţi de istorie, în condiţiile în care tema este cea a Centenarului.

Aderă rapid la orice soluţie inovatoare, se pricepe la programele de editare şi învaţă permanent de la cei mai tineri. Lucrează pe mai multe calculatoare în acelaşi timp, în funcţie de proiect şi de parametrii tehnici ai acestuia. Merge să vadă cum îşi ţin alţii simpozioanele, ca să rămână şi al nostru atractiv. Imediat după Revoluţie, s-a dus la British Council, să se intereseze de programele de formare pentru profesori. Este un om cu viziune, un om neobişnuit.

Vorbesc, desigur, cu doamna Onojescu şi despre lucruri mărunte, într-un fel sau altul legate totuşi de acelaşi subiect: al timpului alocat pregătirii numeroaselor activităţi ANPRO.

Are nevoie de nişte fotografii de familie, sunt minunate şi ar putea constitui baza unei expoziţii, doar că albumele sunt în garaj şi nu poate deschide uşa acolo, e blocată, până vin meşterii. S-a apucat în mai multe rânduri de cartea Lecturiadei, însă a trebuit să scoată şi melcii din grădina de flori, grădina ei uneori răvăşită de ploi, plină de plante exotice, dar şi de pruni adevăraţi, grădina în care ne-a invitat pe toţi la Lecturiada trecută. Până una alta, doamna Onojescu are grijă ca atelierele noastre să se ţină, o zi, şi în Grădina Botanică, la pavilionul japonez, lângă iazul cu peşti-curcubeu.

Doamna Onojescu ţine la structurarea logică a discursului, la pragmatism, este meticuloasă şi tolerantă, în sensul în care acceptă pe fiecare, cu problemele lui, cu familia lui, cu prejudecăţile şi limitările pe care, am observat asta în timp, dumneaei nu pare să le aibă.

Îi aştept aprecierile, mai ales că vin greu. Spiritul critic este cel care clădeşte şi apoi, adaugă cu umor, şi-a câştigat dreptul de a spune, fără teama că se supără cineva, exact ce gândeşte. Şi nu este, deloc, un om comod.

A citit ce scriu eu mai nou, îmi zice că îi place că am un stil personal, sunt deşteaptă şi am şarm. Ştiţi cum e să-ţi spună doamna Onojescu aşa ceva? Ca după ploaie, în deşert.

Îi fac şi eu o mărturisire: de la dânsa ştiu să scriu, dânsa m-a format pentru zona de didactică, dificil de abordat, aproape de registrul academic. Îşi aminteşte de primii ani şi îmi dă dreptate: nu puneam, pe vremuri, în textul meu pentru Perspective, concluziile. Îmi trimitea înapoi articolul, cu observaţii detaliate, iar eu o luam de la capăt, învăţând, de fapt, cum se scrie.

***

Pentru cei din sud, drumul spre Cluj chiar e lung, dar, de ceva vreme, îl facem, uneori, şi de două-trei ori pe an, pentru că simţim că ne schimbă, ne face, ca profesori şi ca oameni, mai buni. Unele doamne vin cu propriii copii, chiar mititei – li se găseşte şi lor o măsuţă, să scrie, să deseneze, să intre în atelierele noastre. Eu mi-am luat nepotul, student la Politehnica bucureşteană. A participat la conferinţele susţinute de Paul Cornea, Ion Bogdan Lefter, Liviu Papadima, a auzit vorbindu-se despre atelierele ţinute de Adina Popescu, Simona Popescu, Florin Bican, Laura Grünberg, Ada Milea, după care m-a întrebat, realmente captivat de atmosferă, dacă aşa sunt toate întâlnirile noastre de la Cluj.

Doamna Monica Onojescu stabileşte cu fiecare dintre noi o relaţie personală, ceea ce mi se pare foarte greu, în general, pentru ritmul nostru de viaţă, pentru felul în care suntem, de obicei educaţi – egocentrici. Ai nevoie de timp, atenţie, memorie şi de disponibilitatea de a-l lua în considerare pe celălalt.

Toamna trecută, înainte să plec din Cluj, ca rămas-bun, mi-a mărturisit că a emoţionat-o un proiect al nostru despre navetă – povestea asta se întâmplase cu doi ani înainte. După doi ani, îmi spunea, în detaliu, ce o impresionase în povestea mea despre naveta mamei, la şcoala unde a fost învăţătoare 22 de ani.

Ea nu fusese în situaţia asta, găsise un post în Cluj, deci nu-şi putea imagina ce efort presupune deplasarea zilnică, pentru cei câţiva zeci de kilometri, ce oboseală, ce motivaţie. Mi-au dat lacrimile.

Am simţit, din nou, că doamna Onojescu există în unic exemplar, pentru oameni ca noi, sensibilii, deschizătorii de orizonturi, uneori donquijoteşti, cititorii de profesie, căutătorii de bine, frumos şi adevăr, toate laolaltă, dacă se poate, epuizaţi şi neobosiţi, în acelaşi timp. 

***

Ne pregătim să plecăm de la Cluj, să prindem avionul spre Bucureşti. Apucă să-mi spună că regretă ceva, nu ştiu bine ce. Se răzgândeşte imediat: n-are rost să regreţi nimic! Râde cu cochetărie: ştie că are putere de convingere. Este de nerefuzat! Un spirit vizionar.

 

prof. Mihaela Nicolae

26/#100denume

Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui!

L i k e   u s !