Masthead header

“o poveste despre oameni, spusă din perspectiva cuiva care și-a dorit să fie din nou unul”

Pe Vlad Stoiculescu l-am descoperit ca autor de carte la un timp după ce am început să-i răsfoiesc blogul. Două cărți pentru copii (Aventurile căpitanului Ronț, respectiv Căpitanul Ronț și Regele Norilor) și o colecție de nuvele scrise în adolescență (Amfitrionul) au fost preludiul necesar pentru întâlnirea cu Jucării stricate. Nu știam atunci ce impact urma să aibă asupra mea această carte, nici ce trăiri ori gânduri avea să nască.

Cu șapte ani în urmă, autorul fusese diagnosticat cu hepatită autoimună („Cu alte cuvinte, corpul meu s-a hotărât să-mi dea o lecție de wrestling și s-a atacat singur), iar la un moment, transplantul hepatic  devine singura opțiune viabilă (“Transplantul hepatic e o soluție, dar nu e un leac pentru îndoială).

Cum poți face față unui astfel de moment când ai 30 de ani și o grămadă de visuri?

Cu o uriașă doză de inconștiență, ar spune cineva. Uneori poți să fugi, fie și imaginar, cu capul într-o grămadă de nisip – nu vezi, nu știi, boala nu există. Sau te poți supune, îngenuncheat de evidența fragilității condiției tale de om (În loc să te opui, e mai bine să-ți dresezi mintea să se obișnuiască. E un anormal confortabil).

Povestea acestor tribulații este spusă în Jucării stricate. Volumul nu e însă despre soluțiile ce funcționează temporar, atunci când ești pacient. Este o carte a trecerii – de la închiderea în “cochilia” protectoare, la înfruntare. Aproape de adevăr, cartea e lentila fixată pe secvența trăită fără nici un fel de anestezie.

Evident că o astfel de opțiune ar fi putut deveni dureros de crudă sau ar fi putut aluneca în extrema pateticului ori a cinismului. Dar autorul reușește să evite această capcană și acesta este unul din meritele scriiturii sale.

 

Jucării stricate  poate la fel de bine să fie o carte despre cum e să râzi de tine când toate par a o fi luat razna. Sau cum să te folosești de umor, pentru că alte arme oricum nu ai. Le-ai lăsat la biroul de internări.

“Am fost, m-am uitat și în oglindă. Știi ce? Cred că și așa, tăiat pe jumătate, sunt chiar frumușel!”

“De când eram bebeluș nu m-a mai felicitat nimeni că am mers fără ajutor și că am făcut pipi.

În fond așa e când adormi sub streașina vieții. Din când în când îți mai cade în cap câte o țiglă în cap. E normal!

Ia uită-te la el, merge! Mâine poimâine ne scoate și la dans, nebunul!

Observațiile grave, profund umane, sunt inserate exact în doza necesară pentru a-ți reaminti că autorul știe exact mersul lumii, agonia și extazul ei.

“Prea puțini dintre noi sunt împăcați cu propria viață și prea puțini cu ideea morții. Nu e vina noastră. Frica de întuneric a fost acolo de la început.

“Operația de transplant vine și cu o altă senzație, mai greu de explicat. Cel puțin pentru mine așa a fost. Vorbesc despre efectul de … timp împrumutat.”

În spital nu ai cum să-ți alungi demonii. Poți cel mult să-i mituiești

Să vorbești despre propria-ți vulnerabilitate e un act de curaj. S-o faci public, fie și-n rândurile unei cărți – înseamnă expunere. Acest lucru te devoalează de omnipotență și te arată așa cum ești: uman.

Cartea devine o scenă de teatru aproape palpabilă prin colecția generoasă de personaje  (doar în aparență) secundare. Trecutul se diluează treptat, iar trăirea prezentului se insinuează ca dorință, ca nevoie de a fi. Rând pe rând, intră în scenă pacienți, cadre medicale, prieteni – toți cuprinși în câte o poveste. Un loc special revine aparținătorilor sau însoțitorilor deveniți umbră a pacienților. Pe parcursul a câteva pagini, mama autorului devine co-autor prin gândurile schițate într-un carnețel: “Nu știu cine pe cine ajuta, cine și cui dădea, cine și ce primea. Știu că e vorba despre viață, viața pe care ai dat-o lumii și ție, viață care te-a dăruit cu el, viața care nu te-a întrebat când l-a împovărat și nici nu s-a deranjat să-ți dea explicații pentru suferință! Nu e viața ta, e viața lui, viața vieții tale.

Jucării stricate sau cartea despre om și oameni. Necesară pentru a închide cercul unei experiențe. Un catharsis în cuvinte. Descântec de confirmare a vieții.

Mihaela Stratu

 

Cartea poate fi achiziționată de pe Emag, Librărie.Net sau de pe site-ul editurii: http://www.edituradatagroup.ro/produs/jucarii-stricate/

Citiți BLOGUL și SITE-ul autorului! 

L i k e   u s !