Masthead header

Predăm și noi ca în Finlanda?

Să zicem că îi lua cam 3 minute să semneze o carte, să discute cu fiecare cititor și să își facă – împreună – o fotografie. La lansarea din iunie, de la Festivalul Internațional de Educație – FIEdu2018, Timothy D. Walker, autorul volumului Să predăm ca în Finlanda. 33 de strategii simple pentru lecții pline de bună-dispoziție (Editura TREI, București, 2018), a făcut acest lucru pentru… cel puțin o sută de cititori. De fiecare dată – surâzător. Și amabil..

*

Tim Walker este un tânăr profesor american. A lucrat în școli din SUA și, după câțiva ani de muncă îndârjită, a ajuns la epuizare. A fost momentul în care a decis să schimbe ceva în viața lui și să se mute în țara de baștină a soției sale finlandeze.

Aici, s-a angajat tot la o școală și astfel a început un drum de restructurare a (pre)judecăților despre predare-învățare, aduse cu sine dintr-o cultură diferită.

A parcurs acest proces de transformare cu deschidere și cu rezerve; cu îndoieli și cu entuziasm. În articolele de pe blogul său www.taughtbyfinland.com  a împărtășit ceea ce a învățat cu acest prilej. Mai apoi, și-a adunat textele într-o carte.

Cred că, între timp, volumul a devenit bestseller.

*

Secretele sistemului de învățământ din Finlanda – a explicat la FIEdu2018 Tim Walker – nu-s chiar așa de greu de descifrat. Simplificând, ele s-ar putea sintetiza într-un acronim: SIMPLE, „tradus” astfel:

S (Sensible – trăsătură care presupune deschidere, sensibilitate la influență sau capacitatea de a prelua, a adapta și a implementa idei bune din alte sisteme de învățământ);

I (Independence);

M (Modesty);

P (Playful);

L (Low-stress);

E (Equity).

Acest sistem de succes se construiește în jurul oamenilor lui: elevi și profesori. În ce-i privește pe aceștia, importantă rămâne preocuparea pentru starea lor de bună dispoziție.  

Dar CE LE ADUCE BUCURIE și unora, și altora?

Starea de bine, Sentimentul de apartenență, Autonomia, Măiestria, Mentalitatea, răspunde autorul și își construiește cartea în jurul acestor cinci concepte. Pentru fiecare în parte, propune strategii de cultivare, de creștere, de rafinare. Și observă – cum altfel? – că cele mai dificile schimbări sunt în planul mentalității.

Citind volumul, m-am gândit că se vor găsi destui profesori care să spună că ei deja fac mai toate lucrurile despre care e vorba în carte. 

Dar dacă e atât de ușor să predăm ca în Finlanda, dacă unii dintre noi facem – deja – asta, de ce nu generăm schimbări profunde, în jurul nostru? Ce are ea, Finlanda, și nu avem noi?

Desigur, întrebările „cer” răspunsuri ample, nuanțate. 

Referindu-mă strict la cartea lui Tim Walker, primul lucru la care m-am gândit a fost că ne lipsește, în școli, instituția mentoratului. Tânărul profesor pomenește adesea despre mentorii pe care i-a avut în școala finlandeză. „Vegherea” lor discretă, feedback-ul onest (și generator, uneori, de defensivă) l-au făcut un profesor din ce în ce mai bun – în relațiile cu copiii și cu părinții.

Apoi, nu avem o cultură a colaborării; smerenia intelectuală nu ne prisosește: „Predând în Finlanda, la un moment dat, mi-am dat seama că ar trebui să fiu deschis să învăț de la ceilalți, chiar dacă nu sunt de acord întotdeauna cu ce fac aceștia…”, a spus autorul la lansare.

Cum era de așteptat, el compară sistemul de educație finlandez cu cel american. Toate punctele vulnerabile pe care i le scoate în evidență celui din urmă (programul solicitant; lipsa comunicării între profesori; competitivitatea exagerată, în numele unor mize meschine; formalismul; remunerațiile modeste) seamănă izbitor cu probleme pe care le avem de gestionat și noi.

Am fost surprinsă să aflu că există o… singurătate a profesorului american (și român!, aș adăuga), care e soră bună cu autosuficiența, cu nevoia de control, cu suspiciunea. Acestei solitudini, sistemul finlandez îi opune puterea grupului, COLABORAREA, care presupune încredere și reciprocitate și care, în mod real, sporește calitatea actului didactic. Paginile despre colaborarea între colegi (idee recurentă în volum) și despre Mentalitate mi se par foarte utile pentru noi, profesorii.

Oricum, multe dintre cele 33 de strategii (de bun-simț) ale lui Tim Walker sunt de adaptat sau de aplicat ca atare de către cât mai mulți profesori, COERENT și CONSECVENT. Mai ales că, la noi, în lipsa unor politici publice deștepte, cu impact pe termen lung în domeniul educației, responsabilitatea schimbărilor stă deocamdată tot pe umerii fiecărui profesor… 

*

Închei, scriind câteva lucruri m-au impresionat urmărindu-l pe Tim Walker la FIEdu2018 și, apoi, citindu-i cartea: 

Onestitatea cu care și-a mărturisit poticnelile și eșecurile profesionale, urmate de recalibrări și de reinventări.

Puterea de a o lua cu perseverență de la capăt, până la găsirea „formulei” eficiente (și aducătoare de bucurie) în munca la clasă, cu elevii.

Felxibilitatea – felul în care a interiorizat și a transformat alternative pedagogice.

Gândirea critică – interogațiile și reflecțiile permanente la care a supus realitățile unui sistem educațional celebru, dar perfectibil.

Lipsa de emfază, echilibrul – nicio clipă nu lasă impresia că s-ar afla în posesia unor adevăruri absolute.

Generozitatea cu care și-a împărtășit ideile.

Pentru profesori, pentru oricine este interesat de educație, cartea lui e și o resursă bibliografică de neignorat, căci trimite la numeroase titluri de specialitate, de dată recentă. 

*

BONUS – 3 citate care sper să vă determine să citiți volumul lui Timothy D. Walker:

  • Există – subliniază autorul, citând un cercetător în domeniul psihologiei fericirii, două tipuri predominante de mentalități pe care oamenii le adoptă: una bazată pe deficit, conform căreia succesul personal aduce cu sine nefericirea altuia; alta bazată pe surplus, potrivit căreia toată lumea are posibilitatea de a avansa. În Finlanda, scrie Timothy Walker păstrând unele rezerve firești, am întâlnit multe cadre didactice care par să fi adoptat o astfel de abordare centrată pe surplus. Par puțin preocupate de comparațiile cu celelalte cadre didactice, iar această atitudine le ajută să se bucure mai mult de munca lor. (…) În America (și în România – n.m.), abordarea centrată pe deficit poate fi frecvent întâlnită în rândul educatorilor.

 

  • Cred că noi, cadrele didactice, putem acorda uneori prea multă atenție aparențelor învățării. Ne putem irosi timpul cu preocuparea excesivă față de lucrările elevilor și expunerea acestora pe pereți, deși există aspecte mai importante ale activității didactice cărora să le acordăm atenție.

 

  • Creați situații reale de învățare (…), astfel încât elevii să aibă sentimentul că învățarea lor are cu adevărat sens și relevanță, lucru care, până la urmă, le va provoca și buna dispoziție. (…) Nu uitați de buna dispoziție!

Urmăriți și un book-trailer: https://www.youtube.com/watch?time_continue=5&v=EVrFiJ-nJyo

Ioana REVNIC
4/ #100denume

Aflați mai multe despre proiectul 100 de nume și alăturați-vă lui!

Sursă foto – pagina de Facebook a FIEdu2018

L i k e   u s !