Masthead header

Alex. Ștefănescu – HAI!

Hai să ne îmbrățișăm

și iată cum:

Întâi să așternem pe pat un cearșaf alb,

apoi să ne lungim alături unul de altul

ca într-un sarcofag.

În sfârșit să ne îmbrățișăm

căutând, cu zbateri lente, o tot mai intimă

completare a corpurilor.

Să ne anulăm reciproc,

iar după dispariția noastră

cearșaful să se netezească singur

și în cele din urmă să-și recapete

cutele drepunghiulare.

Hai să ne suim în automobil

și să plecăm cât mai departe,

cât mai departe chiar și de departe.

Câte o rază piezișă de soare

va ricoșa din când în când în parbriz

corectând drumul mașinii

în timp ce noi ne vom privi unul pe altul

la nesfârșit.

Sau, mai bine, fii prozaică și dezamăgește-mă

ca să mă vindec de elanul nefiresc.

Mi-e teamă de ceea ce se petrece în sufletul meu,

seamănă cu pierderea cunoștinței

când te lovești cu tâmpla

de marmură.

Și totuși, totuși, nu mă dezamăgi!

mai bine, hai să-ți răsfiri părul pe pernă,

să închizi ochii

și să ții gura întredeschisă

ca să mă droghez

cu respirația ta.

Hai să murim împreună.

O sârmă de cupru subțire

să o-nfășurăm întâi pe inelarul meu

apoi pe inelarul tău

iar capătul liber să-l legăm la o priză.

… Întâi pe inelarul meu

și abia apoi pe al tău

pentru ca electricitatea să ajungă la tine

îmblânzită.

Hai să ne privim în ochi

tot mai de-aproape

până când irișii

− ca o pădure văzută dintr-nu avion în cădere –

ne vor dezvălui, pentru câte o clipă,

cărări întortocheate.

Hai să ne uităm amândoi la sânul tău stâng,

eu îl voi desena încă o dată cu arătătorul,

iar tu îl vei sălta puțin, ca să intre

în forma pură.

Hai să citim manuscrise de-ale tale.

Eu îți voi sta cu capul în brațe,

iar tu îmi vei oferi filă după filă

urmărind urmărirea de către mine

a fiecărui rând.

Când voi vrea să spun ceva

îmi vei închide gura cu un sărut

și cât de fericit am să consimt

la această reprimare a spiritului critic!

Hai să ne descriem unul pe celălalt.

Voi începe eu spunându-ți

că ai inima în partea stângă

adică deplasată spre mine

și sexul – inimă negativă, cu puls spasmodic −

în unghiul cel mai greu accesibil.

Ochii tăi, întotdeauna contrariați,

te fac să semeni cu propria ta fotografie

luată în momentul aflării veștii

că am murit.

Poate tocmai de aceea când mă privești

simt că mă proiectezi foarte departe

în timp.

Hai să trecem unul pe lângă celălalt

ca și cum nu ne-am cunoaște,

să facem un pas, doi, trei

mărind distanța dintre noi

și dintr-o dată să ne smulgem din acest joc nemilos

și să ne aruncăm unul la pieptul celuilalt

cu lacrimi în ochi.

 

Picturi de Marc Chagall via Pinterest

L i k e   u s !