Masthead header

Cei 5 magnifici

S-au stins nemeritat de repede ecourile celei de-a treia ediții a campaniei ,,Oamenii Timpului”.

La Gala de la Iași, din 17 decembrie 2016, două fete și trei băieți din București – Miruna, Diana, Tudor, Alex și Adi, adică patru liceeni și un student – și-au adjudecat trofeul Tinere Valori, cu un proiect revoluționar: Ochelarii Mitra, pentru nevăzători.

Laureații “Oamenii Timpului‘, secția “Tinere valori”: Diana Canghizer, Tudor Popa, Miruna Gafencu, Ratava Adrian Nairda şi Alex Simion la Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi. În centru, scriitoarea Radmila Popovici, cea care le-a înmânat trofeul.

Invenția le-a adus numeroase distincții în țară și în străinătate: Locul I la finala globală a competiției Social Innovation Relay; Trofeul Compania Anului 2016, secțiunea elevi; premiul de Leadership la finala europeană a competiției Company of the Year 2016 câștigat de Tudor, inițiatorul proiectului; premiul Excellence in IT, oferit de AT&T la competiția europeană Company of the Year 2016.

Astăzi, invitatul special al Bunatate.ro este Tudor Popa, cel care a avut ideea acestei invenții în care a crezut cu înverșunare.

***

”Ar trebui să fim mai recunoscători pentru toate lucrurile cu care am fost înzestrați…”

– Cum percepe un orb lumea, cu ajutorul acestui aparat inventat de voi?

– O persoană nevăzătoare are, acum, altă perspectivă asupra locurilor în care se află. Aceasta își poate da seama de ce se află în jurul său, poate percepe distanțele și își poate da seama de obstacole. Ochelarii Mitra ajută persoanele nevăzătoare să aprecieze distanțele, să mențină o traiectorie în linie dreaptă, să își dea seama dacă au obstacole precum gropi sau obiecte scunde în fața lor, să deosebească oamenii de alte obiecte din cameră sau chiar să își dea seama dacă vine un obstacol cu viteză către ei.

Cu ajutorul ochelarilor creați de noi, ochelarii Mitra, persoana nevăzătoare are o imagine mai clară asupra lumii în care se află.

Bineînțeles, fiind o tehnologie neinvazivă, aceasta pereche de ochelari nu îi poate arăta (încă) imagini, însă îi transmite unui nevăzător toate informațiile de care are nevoie prin alți stimuli decât cei vizuali, respectiv stimuli haptici sau auditivi.

Astfel, o persoană nevăzătoare reușește să se descurce într-un loc nou.

– De ce ați ales să ajutați tocmai orbii?

– Aceasta este o întrebare des auzită, dar și interesantă! Se spune că persoanele nevăzătoare sunt cele care văd cu adevărat, pentru că ele nu judecă oamenii dupa aparențe, ci după caracter, nu văd cu ochii, ci cu inima. Este incredibil cât de multe înveți când colaborezi cu aceștia. Dar incredibil este și cum societatea tratează această categorie de oameni. Vrem să formăm o societate mai unită, iar pentru asta încercăm să le creăm persoanelor nevăzătoare tehnologia necesară, astfel încât ceilalți din jur să nu-i mai trateze ca pe niște oameni neajutorați.

– Care este povestea proiectului?

– Acum un an și câteva săptămâni, mai exact de 1 decembrie 2015, eram la casa de la țară împreună cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Adi, și vorbeam despre sinestezie. Sinestezia reprezintă asociația spontană între senzații de naturi diferite (de exemplu, când miroși ceva și îți vine în minte o culoare).

Atunci ne gândeam cum am putea inventa un dispozitiv care ne poate arăta ce simte o persoană care are sinestezie. Fiecare culoare este compusă din trei culori principale. Tot așa, există trei mirosuri de bază. Transpunând culorile în stimuli olfactivi, puteam să înțelegem ce simte o astfel de persoană, însă, după ce ne-am gândit mai bine, am dedus cât de utilă poate să fie această invenție pentru un nevăzător.

Tudor Popa

După ce am testat conceptul cu George Andrei, un baiat nevăzător care ne-a ajutat foarte mult la dezvoltarea proiectului, am înțeles că nu perceperea culorilor reprezintă probleme pentru nevăzători, ci orientarea și navigația. În general, noi toți obișnuim să luăm lucrurile drept un dat firesc. Nu ne gândim că orientarea în spațiu poate reprezenta o problemă. Consider că ar trebui să fim mai recunoscători pentru toate lucrurile cu care am fost înzestrați.

”Am avut mai multe momente grele…”

– Cum s-a format echipa?

– Aveam încredere în această idee, însă eram singurul. Am încercat să conving mai mulți prieteni să mă ajute cu acest proiect, însă auzeam mereu aceleași lucruri: „Este prea greu”, „Implică prea mulți bani”, „Nu avem cum să facem noi acest dispozitiv” și multe altele. Oamenii sunt destul de negativiști, atunci când înțeleg cât de multă muncă trebuie depusă pentru a realiza ceva. Văzând cât este greu să conving oamenii să intre în acest proiect, am apelat în cele din urmă la cei mai buni prieteni ai mei: Adi, Miruna, Alex și Diana. Toți aveau experiență de lucru în diferite domenii.

– Cine v-a îndrumat și cine v-a sprijinit?

– În ciuda opiniei publice, noi facem aproape totul, de la programare, la design. Bineînțeles, sunt mulți oameni în jurul nostru care ne ajută și ne împărtășesc din experiențele lor. Tatăl meu, spre exemplu, ne mai dă sfaturi referitoare la partea tehnică, dar și la cea de business. Părinții au fost și primii „sponsori” ai proiectului.

Nu am fi reușit să ajungem atât de departe dacă nu am fi învățat din experiența „Compania Anului 2016”, concurs organizat de Junior Achievement România.

În această competiție am învățat ce înseamnă cu adevărat un plan de afaceri, cum este să prezinți tot business-ul în mai puțin de 5 minute și cum este să explici oamenilor de ce ideea ta este una bună. Aceste lucruri sunt importante pentru că ideile nu se finanțează singure.

Nu în ultimul rând, au fost profesori minunați și inspirați precum doamna Mihaela Găvănescu, profesoara de economie de la Liceul ,,I. L. Caragiale”, din București, care ne-a ajutat să ne promovăm ideile și invențiile atât la nivel școlar, dar și la nivel național prin Junior Achievement.

”Nu o să uităm niciodată când am testat pentru întâia oară ochelarii Mitra.”

– Care a fost momentul cel mai vulnerabil – în derularea proiectului?

– Am avut mai multe momente grele, cele mai distructive fiind certurile. Acestea fac totul să se miște mai greu și pot chiar să afecteze relațiile de prietenie dintre noi.

Am avut și situații în care s-au stricat senzori chiar înainte de testări sau când ne-am accidentat făcând perechile de ochelari, însă a trebuit să trecem peste acestea și să rămânem calmi, astfel încât să vedem soluțiile cele mai avantajoase.

– Dar cele mai fericite momente trăite datorită reușitei voastre?

– Avem foarte multe momente fericite legate de acest proiect, cum ar fi toate competițiile sau conferințele din țară și din străinătate, la care am participat.

Dar momentele în care suntem cu adevărat fericiți și simțim că aducem ceva acestei lumi sunt cele în care vedem că ochelarii inventați de noi chiar ajută persoanele nevăzătoare.

Nu o să uităm niciodată când am testat pentru întâia oară ochelarii Mitra la școala de nevăzători din București.

S-a întâmplat acum aproape un an și eram toți destul de emoționați, deoarece nu știam la ce să ne așteptăm din partea ochelarilor. Noi simțeam că nu merg prea bine și că sunt destul de fragili. Când George, băiatul de care vorbeam mai devreme, și-a pus prima dată ochelarii, am rămas uimiți. Mergeau mai bine decât ne așteptam. Nici nu a trebuit să îi explicăm cum funcționează, deoarece ochelarii comunicau informațiile mult mai intuitiv decât ne așteptam. Dar George nu a fost singurul care i-a folosit atât de repede. Am testat aproximativ 10 copii și rezultatele erau incredibile pentru prima testare.

George Andrei,

băiatul nevăzător care a testat pentru prima oară ochelarii Mitra

Când am ieșit din școala de nevăzători, aveam lacrimi de fericire. Atunci am zis că nu o să lăsăm proiectul acesta să moară și ne-a fost confirmat faptul că ceea ce facem ajută oamenii cu astfel de probleme.

– Care ar fi cele mai importante lucruri învățate de voi – din această experiență?

– Am învățat mai multe decât ne-am fi închipuit vreodată. Cel mai important lucru este că trebuie să tratăm altfel ceea ce este în jurul nostru. Trebuie să fim mai recunoscători pentru abilități pe care le luăm drept gratuite și să nu mai fim mereu atât de negativiști.

Totodată, am învățat multe și când vine vorba de partea tehnică sau de design, dar nu am să intru acum în detalii.

Am învățat ce înseamnă să lucrezi zi și noapte, sute de ore, ca să faci ceva ce ajută oamenii în viața de zi cu zi.

Când vine vorba de business, am învățat să facem planuri de afaceri, strategii de dezvoltare a afacerii, să calculăm finanțe, chiar și să negociem cu investitori reali.

Toată experiența acestui proiect ne-a schimbat pe noi, nu numai pe plan profesional, dar și pe plan individual. Eu cel puțin, sunt mult mai atent la tot ce se întâmplă în jurul meu și am învățat să apreciez altfel viața și oportunitățile pe care le oferă.

– Intenționați să rămâneți și să lucrați în România?

– De lucrat, nu știm încă. Dacă vine vorba de facultate, doi din echipă vor să plece și să își continue studiile în alte țări. Eu vreau sa plec în Olanda, de exemplu, iar Miruna vrea să studieze în Elveția. Trebuie să vedem cum o să se schimbe țara până terminăm licențele/masteratele/etc., ca să vedem dacă merită să ne întoarcem. Romania este o țară foarte frumoasă, însă ne sunt oferite mai multe oportunități afară. Cred că Guvernul nu știe să își convingă oamenii să rămână aici.

Cine sunt cei 5 magnifici?

Tudor Popa îi prezintă…

Subsemnatul. Manager & Developer. Am 17 ani, sunt inventator, îmi place informatica, dar și electronica. Sunt chemat la evenimente în calitate de public speaker și vorbesc despre antreprenoriatul la vârsta aceasta. Îmi place să călătoresc și să încerc cât mai multe sporturi. Fac scuba diving, free diving, merg cu bicicleta și schiez cât mă țin picioarele.

Miruna Gafencu – Developer. Are 18 ani, este elevă la Colegiul Bilingv George Coșbuc și îi place informatica, dar și să învețe să lucreze cu tehnologii noi. Vorbește fluent trei limbi, este olimpică națională la germană și cântă în Corul de Copii al Operei Naționale. Îi place să încerce lucruri noi și este o fire foarte veselă.

Alex Simion – Developer. Are 18 ani, este elev la Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale” și îi place programarea. Cunoaște mai multe limbaje de programare. Îi place să învețe să lucreze și cu alte programe decât cele cu care este familiarizat. El face și design pentru proiect, deoarece este un tip foarte inventiv. Merge mult cu bicicleta și își dorește să exploreze lumea.

Adi Conete – Designer. Este cel mai mare din echipă având 19 ani și fiind student la USAMV București. El proiectează ochelarii împreună cu ceilalți din echipa tehnică și îi pregătește pentru printarea 3D. Îi place să se plimbe și să exploreze. Este un nonconformist, un tip de încredere și este dedicat proiectului nostru.

Diana Changhizer – PR. Are 17 ani. Este elevă a Liceului de Arte Plastice ,,Nicolae Tonitza”, olimpică națională la Istoria Artei și vrea să dea la medicină. Este o artistă, este pasionată de modă și are foarte mulți câini. Îi place istoria artei, îi place să vadă muzee și să cunoască lume nouă.

Bunatate.ro

L i k e   u s !