15697164_1308955215812589_1032432915_o

Ești copil. În dimineața de Crăciun, prin glazvandul ușii de la sufragerie, vezi sclipind luminițele din bradul adus de Moș. Timid, deschizi ușa și zărești cadourile pentru toți cei patru membri ai familiei: mama, tata, cei doi copii. Sunteți împreună. Și ești convinsă că acel miracol va exista întotdeauna.

Apoi, inevitabil, crești. În continuare crezi în minuni și, de aceea, începi să le faci tu – și pentru tine, și pentru ceilalți. Ești mândră în fiecare seară de Ajun când totul iese (aproape) fără cusur, iar în ochii celor dragi simți bucuria. Parcă totul e magie – de la sacul cu daruri (pe care Moșul îl lasă misterios la ușă sau sub pom) la copilul tău uimit, de la „O, brad frumos!” (pentru că totdeauna e frumos!) la „Moș Crăciun cu plete dalbe”. De la mic la mare, de la părinți la bunici, de la nași la fini. Așa, ca-ntr-o poveste clasică de Crăciun.
Care, însă, nu va avea niciodată happy-end.

Have a Holly Jolly Christmas!

Câteodată e cam greu… În viață nu există numai varianta „Sărbători fericite!”, ci și aceea cu lacrimi de Crăciun.
Pentru că ai rătăcit basmul perfect.
Pentru că te-ai simțit ocrotit, iar apoi ți-ai pierdut definitiv certificatul de naștere.
Pentru că nu mai există obrajii îmbujorați ai celor care sosesc prin frig la masa ta.
Pentru că privești bradul doar cu nostalgie.
Pentru că fiecare colind are ecouri de Madrigal interzis, dar fericit.
Pentru că viața de multe ori e o poveste destrămată. Pe care ești nevoit s-o țeși din nou, așa cum poți.

De aceea, rândurile mele aș vrea să ajungă la cei care sunt triști de Crăciun. Singuri sau mai puțini decât obișnuiau să fie…
Nu, nu vă spun să aveți „sărbători fericite”… – continuarea pe www.literaturadeazi.ro

Odilia Roșianu 

redactor-șef ,,Literatura de azi”

www.literaturadeazi.ro

Sursă foto www.arq.ro