Masthead header

Ca tine de darnică…

14591725_1123207941078856_5715932069222705307_n

Nu o dată mi-a arătat – în felul ei ștrulubatic – ce-i generozitatea.

Odată, aflându-se la o petrecere, a participat la o licitație făcută într-un scop caritabil. Oamenii mari se jucau cumpărând niște cutii pictate. Banii strânși ajutau o fetiță care urma să capete o arteră nouă, ca inima să-i meargă fără cusur. Atunci, și-a pus la bătaie, fără să clipească, economiile: 250 de lei. Mama ei a întrebat-o dacă este sigură că vrea să renunțe la toți banii. Și-a scuturat pletele lungi, cârlionțate și încâlcite. A mijit ochii albaștri-verzui. Și a spus cu glasul că – da, e o ocazie bună să-i cheltuiască. 

*

img_20160510_082556

În ziua aceea, a intrat în sala de clasă și s-a apropiat de banca la care stăteam, înconjurată de copii.

Și-a deschis portmoneul din cauciuc roz, l-a întors cu susul în jos și, pe masă, a căzut o grămadă de mărunțiș – 50 de bani; 10 bani; câteva foi de 1 leu și o bancnotă de 10 lei.

A început să numere monedele. S-a încurcat. A luat-o de la capăt. La un moment dat, m-a rugat să o ajut. Am socotit împreună – erau 32 de lei și 45 de bani. M-a rugat să-i pun pe toți la bancă, în contul lui Cristian, care avea leucemie.

Nu îl întâlnise niciodată. Îi văzuse doar fotografia, într-un anunț umanitar, afișat prin școală. M-a pus să îi citesc tot ce scria pe foaie. De nu știu câte ori. Și să îi explic ce-i cu boala copilului. A doua zi și-a adus de acasă toate economiile: banii pe care îi număraserăm împreună. A treia zi, mi-a dat încă 10 lei. I-a făcut vânzându-le unor copii niște biscuiți. Avea prea mulți și nu-i mânca pe toți…

Un timp, am fost profesoara ei. Apoi s-a mutat la altă școală.

O cheamă Smaranda. Acum e în clasa I. Și astăzi împlinește 7 ani.

La mulți ani, fată bună!

Să fii ocrotită și iubită!

Cât am să mai locuiesc pe lumea asta, îmi doresc să ajung – într-o zi – ca tine de darnică!

Cu drag, cu dor,

profa

P.s. Pictura îi aparține sărbătoritei. 

L i k e   u s !