Îndărătul scrisului ei cu zvâc se ascunde o femeie vulnerabilă; timidă – poate. O femeie de-o inteligență sclipitoare: Simona Catrina. Pentru mine, Simona Catrina nu e doar o foarte cunoscută jurnalistă. E, alături de Alice Năstase Buciuta, însăși Marea Dragoste.
Am aflat că Simona e foarte bolnavă, dintr-o postare de pe blogul ei: Daca eu am cancer în stadiul trei și încă lupt, lăsați smiorcăiala!
Apoi, Alice a explicat pe îndelete: ”Simona Catrina suferă de cancer mamar într-un stadiu avansat, iar afecțiunile de sănatate mai vechi fac ca tratamentul ei să fie complicat și foarte costisitor. Simona Catrina stă mai mult prin spitale și cabinete medicale, pregătindu-se pentru operație. Poate că nu o să mai scrie la fel de mult în perioada aceasta, dar noi ne angajăm să republicam în fiecare săptămână, pe site-ul revistatango.ro, textele ei superbe care au apărut de-a lungul anilor în revista Tango/Marea Dragoste. Și, ca să fim siguri că ne va scrie în continuare, dar, mai ales, dincolo de egoism, că se va face bine, vă rugam să donați echivalentul în bani al bucuriei pe care Simona Catrina și noi, colegii ei de la Revista Tango/Marea Dragoste v-o aducem, zi de zi, de 11 ani incoace.”
Donațiile se pot face pe http://envision.galantom.ro/alaturidesimona .
De patru ani scriu pe blogul meu găzduit de revista Tango/ Marea Dragoste, deci și eu fac parte din această poveste. Sunt însă zeci de ani de când citesc textele Simonei. În timp, am și întâlnit-o, de câteva ori. Am schimbat mai puține vorbe, decât îmbrățișări.
Și parcă mi-ar fi soră.
Dacă aș putea, aș ține-o în brațe, până se face bine.
Ioana REVNIC
Fotografie de Paul Buciuta
