Masthead header

Monthly Archives: September 2018

Accidentul

Fusesem la liceul meu din Zalău, după niște acte. De aici, trebuia să ajung cât mai repede acasă, la Jibou, să îmi fac bagajul. A doua zi urma să plec la Oradea, să mă înscriu – în mare secret – la Facultatea de Teologie Ortodoxă Litere. Cum, m-ar fi întrebat colegii mei de clasă, dacă […]

Citeste mai departe »

Un pomelnic. O pomenire. O lumânare

1944. Printr-un sat moldovenesc, trec nemții, spre Răsărit. În camioane, cu motociclete sau la pas. Duc cu ei tehnică militară. Și oameni. Niște soldați germani însoțesc un convoi de evrei. În drumul lor, ajung la o fântână. O fată cu părul împletit într-o coadă groasă îi cere voie unui soldat german să o lase să […]

Citeste mai departe »

Salvatorii

Citind un articol postat pe o rețea de socializare scris de diriginta mea, doamna Ștefania Nechita, intitulat „O echipă de mentori” în care vorbește cu atâta căldură și emoție – ușor perceptibile încă din primele rânduri ale textului – despre oamenii care au modelat-o și care au avut o influență definitorie asupra sa, am rămas […]

Citeste mai departe »

September 30, 2018 - 02:33

Accidentul » Bunatate.ro - […] acest lucru. În plus, am legat atunci prietenii pe care mi le doresc pentru totdeauna. (Despre doi dintre prietenii mei de atunci, cei mai dragi, Ștefania și Claudiu Nechita, a scris un tânăr, pentru #100denume, un text ca o spovedanie – […]

O reverență

Prima revoltă violentă împotriva unei nedreptăți am avut-o în clasa a XI-a, când am luat locul I pe județ la olimpiada de română. Eu – și încă un elev al unei profesoare celebre de la un liceu teoretic. Muncisem, pentru un asemenea rezultat, din clasa a V-a. De când intrasem la liceu, învățasem de una […]

Citeste mai departe »

September 19, 2018 - 11:13

Elisabeta Stănciulescu - Pe profesorii din poveste i-am întâlnit și eu, sub alte chipuri și predând nu neapărat limba română. În momentele mele de revoltă, le-am spus direct ce gândesc – mă întreb dacă m-au iertat vreodată… -, apoi mi-am văzut de drum, fără niciun fel de resentimente. I-aș putea întâlni oricând și le-aș mulțumi pentru ce și cât mi-au oferit. Îmi amintesc de greșelile lor cu un zâmbet senin: nu m-au împiedicat în vreun fel să cresc sănătos, dimpotrivă, tocmai unele dintre acele greșeli mi-au creat un context în care am putut antrena smerenia sănătoasă (”Heeei, nu te crede buricul Pământului, că nu ești!”), m-au ajutat să privesc mai atent în/la mine (”Nu cumva are dreptate când spune că…?”) și să fiu atentă să nu devin ce/cum îmi spun/arată ei că aș fi …
Nu spun că incorectitudinile din școală sunt tolerabile, nu sunt !
Nu spun nici că orice greșeală a profesorilor poate avea efecte educative.
Spun doar că elevul/studentul are și el un rol în relația respectivă și că educația înseamnă a-i ajuta pe copii/tineri să dobândească instrumentele interioare necesare ca să se raporteze sănătos la profesori, inclusiv la greșelile lor. Cine și cum să-i ajute e o altă poveste, prea complexă pentru a putea fi abordată aici. Prezența coachilor, consilierilor de dezvoltare personală și psihologilor – care să NU aibă și atribuții didactice – în viața copiilor și tinerilor poate fi de mare ajutor în această privință.

O echipă de mentori

M-am născut și am crescut, descoperind lumea și pe mine însămi, în Epoca de aur. Am fost învățată să tratez orice situație o lecție și, dintr-o astfel de perspectivă, primii mei dascăli au fost părinții mei.  Fiecare spusă a tatălui meu funcționa ca un precept moral, iar modul în care era rostit preceptul dădea de înțeles […]

Citeste mai departe »

September 22, 2018 - 10:04

Salvatorii » Bunatate.ro - […] postat pe o rețea de socializare scris de diriginta mea, doamna Ștefania Nechita, intitulat „O echipă de mentori” în care vorbește cu atâta căldură și emoție – ușor perceptibile încă din primele […]

L i k e   u s !