Masthead header

Category Archives: Felurimi

Rușinea

Pentru 1 septembrie 1955, o dimineaţă caldă, mama mi-a cusut un costumaş din pânză albă cu pantalonaşii scurţi cu manşete, cu un sacou cu buzunare la piept peste o cămăşuică de mătase cu încheietoare şi guler larg ascuţit. Mi-a dat pantofii cu pastă de dinţi, mi-a pus în mână o geantă de piele rămasă „de la […]

Citeste mai departe »

Ce ai lăsat în urmă?

Bărbații puseseră capacul peste sicriu și se pregăteau să te bage în groapă. Unul și-a amintit că nu ți-a desfăcut nimeni legăturile de la mâini și de la picioare. Așa că te-au descoperit pentru ultima oară, ca să deznoade sforile. Mai întâi – pe cea de la glezne. M-am uitat mai bine și am văzut […]

Citeste mai departe »

July 5, 2018 - 12:39

Nadejda - Înfiorător de frumos…

Acasă, la Putna

Se fac trei ani de când m-am mutat la București și tot îmi vine greu să spun că aici sunt acasă. Iar când plec din oraș și ajung în felurite locuri, mereu am o ezitare înainte de a răspunde unei întrebări simple: De unde sunteți? Sunt orădeancă prin adopție (și asta văd, dacă mă uit […]

Citeste mai departe »

Să (ne) ascultăm mai mult

Eram la Bruxelles, la un curs despre educația non-formală. Participam alături de câteva colege la un stagiu de mobilitate Erasmus+, în cadrul unui proiect [1] câștigat de școala noastră: Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, din București. Într-o zi, trainerul nostru ne-a împărțit pe toți în echipe (eram cursanți din Italia, Grecia, Spania, Serbia, Polonia) și ne-a propus să […]

Citeste mai departe »

Un singur cuvânt

Scriu acest prim text despre exercițiile de creație pe care le fac cu copiii de la școală, cu gândul la profesoara mea de la cenaclul din Jibou (județul Sălaj), doamna Emilia Mureșan. E un început de omagiu târziu. Căci doamna profesoară nu mai e de mult timp aici, cu noi.  Eram în clasa a treia […]

Citeste mai departe »

March 19, 2018 - 20:41

Ioana Revnic - Da, e foarte frumos la tine acasă.

March 19, 2018 - 18:26

Luminita - Acasa! Locul in care traiesc este chiar locul in care m-am nascut. La o citire rapida pare ca nu prea am cu ce compara sau, si mai rau, ce sa zic. Insa, iubesc orasul meu pentru ca este tolerant cu toata lumea, suntem multi si diferiti. Are aerul unui oras occidental si vechi, unde blocurile nu au reusit sa strice vechea imagine a orasului, cea interbelica. Ca atare, “nicaierea nu-i oras ca Cimisoara”!

L i k e   u s !