Un om complex, greu de definit printr-un singur cuvânt. Poate chiar un om al contrastelor, înțeles în fel și chip de către cei din jurul lui. Un bărbat care făcea multe, incredibil de multe, deși aparent era comod și greu de scos din tabieturile lui. S-a născut într-un sat din Vâlcea. A avut, pe rând, […]
Nu ştiu ce m-a făcut să-mi pierd dezinvoltura cu care izbuteam, în copilărie, să îi spun tatălui meu tot ce-mi trecea prin minte. Acum, când vorbim la telefon, conversaţiile noastre nu durează niciodată (nici când ne certăm) mai mult de 3 minute. Dacă mă enervez, inventez un pretext şi închid. Nu ştiu când am încetat […]
– Pe cine iubești cel mai mult? mă întreabă tanti Iuți și mă mângâie pe obrazul drept. Pe mami sau pe tati? Am cinci ani și am ieșit la cumpărături cu părinții mei. Tanti Iuți lucrează într-o prăvălie cu bibelouri și cristaluri. Singura – din orașul meu. Suntem în magazin. Eu îmi lipesc nasul de […]
Mi-a rămas în minte următoarea poveste pe care am citit-o zilele trecute, la școală: Un om avea un fecior neascultător cum e fierea. Lenea curgea pe el, în timp ce cu traiul uşor era frate de cruce. Doar de blestemăţii şi rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu, cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui […]
A fost odată o familie de rândunici, care locuia într-un copac din curtea casei mele. Într-o zi, pe neașteptate, a venit un vultur. Ce credeți că voia să facă? Părea că e furios! Când cățelul din curte a văzut vulturul, fiind prieten cu rândunelele, s-a așezat sub ramurile copacului și a început să latre, ca […]
Ioana Revnic - Mulțumesc!
SANDA GHIOALDA - Condoleante! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Din nefericire, doar atunci cand nu-i mai avem, ne dam seama cate am fi vrut să le spunem…
Minodora - Sincere condoleanțe! Nu ne cunoaștem dar îmi permit sa va adresez câteva cuvinte deoarece m-a impresionat profund ceea ce ați scris în memoria tatălui d-voastră! Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace! Și eu mi-am pierdut tatăl înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani și încă mă întreb „de ce”?! si- mi pare rău pt ca mai aveam foarte multe lucruri sa-i spun! Dumnezeu sa va dea puterea de a trece peste aceasta suferinta!
Luminita - Ioana, draga mea,noi suntem urmasii parintilor nostri. De fapt, suntem binecuvantarea Cerului in casa lor, iar asemnarile cu ei sunt firescul ADN-ului ce ne poarta prin timp si ne deosebeste de ceilalti semeni. Cat ne sunt ei de aproape nu ne este nimeni, iar daca nu mai avem timp destul pentru ei este pentru ca asa e datul vietii sa o pornim fiecare, odata desprinsi de ei, pe drumul harazit cu toate bunele si mai putin bunele lui. Neindoios, parintii raman baza noastra pe acest pamant, de la ei e plecarea noastra spre oriunde si la ei se intoarce gandul nostru pana la urma. Si cum firea lucrurilor aceasta este, a sosit si momentul sa-l conduci pe ultimul drum. Atat i-a fost destinul, un destin care i-a adus cele mai minunate impliniri prin copiii lui, tu si fratele tau pe care, nu ma indoiesc, v-a purtat icoane in suflet si i-ati fost bucurie mereu. Dumnezeu sa-l odihneasca! Tie, Ioana, sa-ti dea Dumnezeu linistea amintirilor duioase si cu bucurie de rememorat! Pace in suflet!
toma constantin - Un remember ca o premonitie… Dumnezeu sa-l odihneasca !